Tot mai mulți români pleacă din București: „Un oraș sufocat, scump și neglijat de propria administrație”
Valul plecărilor din Capitală devine un fenomen tot mai vizibil. Tot mai mulți bucureșteni aleg să se mute în Ilfov sau chiar în alte orașe din țară, invocând traficul sufocant, infrastructura degradată, costurile uriașe și indiferența autorităților locale. În timp ce primăria promite „planuri” și „strategii”, locuitorii obosiți de haosul cotidian își fac bagajele.
Bucureștiul, cândva considerat „motorul țării”, își pierde din atracție chiar în ochii celor care l-au numit acasă ani la rând. Din ce în ce mai mulți români aleg să părăsească Capitala, sătui de promisiuni nerespectate și de lipsa unei viziuni coerente de dezvoltare urbană. Migrarea spre județul Ilfov sau chiar spre orașe precum Brașov, Cluj, Sibiu sau Timișoara nu mai este doar o tendință, ci o reacție de autoapărare socială și economică.
Printre principalele reproșuri aduse orașului se află traficul de coșmar, calitatea scăzută a aerului și lipsa alternativelor reale de mobilitate. „Fiecare dimineață înseamnă nervi, ambuteiaje, tramvaie vechi și metrou aglomerat. În 2025, capitala unei țări UE arată ca în anii ’90”, spune Andreea P., fostă locuitoare din Drumul Taberei, stabilită recent în Popești-Leordeni. În paralel, spațiile verzi sunt insuficiente, șantierele blocate și zonele rezidențiale devin tot mai aglomerate și mai scumpe.
Nemulțumirile vizează în mod direct și administrația locală. Deși Nicușor Dan a fost votat pe valul speranței unei reforme, după mai mulți ani de mandat, bilanțul este perceput ca modest. „Capitala nu e un ONG sau un proiect academic. E un organism viu care trebuie gestionat profesionist, nu doar salvat de pe Facebook”, afirmă Radu G., locuitor din Sectorul 6. Lipsa unor investiții majore în infrastructură și eșecul în gestionarea serviciilor publice (precum termoficarea sau curățenia urbană) au alimentat sentimentul de abandon în rândul populației.
Prețurile locuințelor și ale utilităților au crescut alarmant în ultimii ani, fără ca nivelul de trai sau calitatea serviciilor să țină pasul. „Plăteam aproape 600 de lei lunar întreținerea într-un bloc vechi, cu țevi sparte și calorifere reci. Ne-am mutat în afara orașului și totul e mai decent”, povestește un cuplu care a părăsit recent Sectorul 2. La toate acestea se adaugă zgomotul, poluarea și lipsa unei direcții clare în urbanism, care transformă Bucureștiul într-un haos construit pe promisiuni.
În ciuda acestor probleme, primăria pare mai preocupată de lupte politice și justificări decât de soluții reale. Comunicarea deficitară, absența consultărilor publice și incapacitatea de a atrage fonduri europene majore pentru transformarea orașului sunt semnale de alarmă. Pentru tot mai mulți, concluzia este simplă: „Bucureștiul a devenit un oraș greu de trăit și ușor de părăsit.”
