Tolontan și toată adunătură de sexomarxiști neobolșevici ne vorbesc azi de combaterea ideilor comuniste. Tânara generație, abandonată de incompetenții din fruntea țării
Într-o Românie care se dezintegrează ideologic sub propria neputință, asistăm zilele acestea la un spectacol al absurdului absolut. Pe de o parte, avem „elitele” presei progresiste, cu Cătălin Tolontan și corul de voci adesea etichetate de publicul larg drept „sexomarxiști” sau „neobolșevici”, care ne țin prelegeri moralizatoare despre pericolul ideilor comuniste. Pe de altă parte, avem realitatea crudă din stradă și de pe rețelele sociale, unde Nicolae Ceaușescu a devenit, paradoxal, un soi de erou pop pentru Generația Z.
Este de o ironie amară să-i asculți pe cei care promovează o nouă formă de cenzură ideologică și corectitudine politică vorbind despre „combaterea comunismului”. În timp ce aceștia luptă cu fantomele trecutului din confortul birourilor lor climatizate, ignoră complet elefantul din încăpere: motivul pentru care tinerii se uită înapoi cu jind nu este doctrina marxistă, ci eșecul capitalist al ultimilor 35 de ani.
Tânăra generație nu îl adulează pe Ceaușescu pentru că a citit „Capitalul”, ci pentru că a fost abandonată total de incompetenții care s-au perindat la conducerea țării. Tinerii de azi privesc spre un viitor în care nu vor deține niciodată o casă, în care sunt sclavi pe credite bancare și în care statul nu le oferă nicio garanție, ci doar taxe.
Când „adunătură” progresistă se luptă cu idei abstracte, tinerii răspund pragmatic. Ei văd în imaginile de arhivă cu blocurile construite de comuniști singura formă de stabilitate pe care o cunosc, în timp ce dezvoltatorii imobiliari de azi le vând cutii de chibrituri la prețuri de lux.
Ceaușescu este adulat astăzi nu pentru că a fost un lider luminat, ci pentru că actuala clasă politică, o clică de incompetenți și hoți, a reușit performanța de a face dictatura să pară, pentru unii, mai respirabilă decât „libertatea” sărăciei. Cât timp Tolontan și ideologii „neobolșevici” vor continua să ne certe că nu gândim „corect”, fără să adreseze cauzele reale ale mizeriei sociale, fantoma lui Ceaușescu va continua să bântuie România, hrănită de disperarea celor uitați de stat.
Adevărata combatere a comunismului nu se face prin editoriale furibunde împotriva trecutului, ci prin construirea unui prezent în care tinerii să nu mai simtă nevoia să regrete un dictator. Dar pentru asta, ar fi nevoie de competență – un cuvânt care lipsește atât din vocabularul guvernanților, cât și din cel al elitelor care ne dau lecții.
