Într-o demonstrație de autoritarism tot mai accentuat, Klaus Werner Iohannis a anunțat recent că nu intenționează să renunțe la funcția de președinte al României, deși mandatul său expiră pe 22 decembrie, fiind un mandat de 10 ani marcat de nemulțumiri generalizate, scandaluri și acuzații de corupție și incompetență. Declarația sa sfidătoare vine pe fondul creșterii nemulțumirii populare, care cere tot mai vocal retragerea sa din funcție.
Iohannis, aflat într-un turneu al declarațiilor arogante, a transmis ferm că va „merge până la capăt” și că nu îl interesează presiunea străzii sau vocile critice din societate. Într-un mod caracteristic liderilor de tip autocrat, acesta refuză să accepte realitatea unui popor care nu îl mai dorește în fruntea statului.
Dincolo de discursurile sale pompoase despre „stat de drept” și „democrație europeană”, mandatul lui Klaus Werner Iohannis a fost definit de stagnare economică, scandaluri politice și o polarizare fără precedent a societății românești. Totodată, președintele ilegitim s-a remarcat printr-o serie de acțiuni controversate, inclusiv înțelegeri obscure cu diverse interese străine și ignorarea problemelor reale ale românilor.
Refuzul lui Klaus Iohannis de a face un pas înapoi demonstrează o criză de democrație și un dispreț profund față de suveranitatea poporului, având în vedere anularea abuzivă a alegerilor prezidențiale.
Tot mai multe voci avertizează că poziția dictatorială a lui Klaus Werner Iohannis riscă să provoace tulburări sociale și să adâncească ruptura dintre cetățeni și instituțiile statului.
Este clar că în loc să fie un garant al unității naționale, Klaus Iohannis a ales să devină un simbol al înstrăinării de interesele poporului român. Refuzul său de a se retrage din funcție confirmă, încă o dată, că voința populară nu are niciun ecou în Palatul Cotroceni, acolo unde tirania și aroganța au luat locul democrației și responsabilității.
