Timișorenii plătesc impozite majorate, Primăria livrează 32 de milioane de euro către „baronii” spațiilor verzi cu pedigree politic
În timp ce locuitorii Timișoarei sunt nevoiți să suporte o povară fiscală tot mai grea, ca urmare a majorării semnificative a impozitelor locale, administrația condusă de Dominic Fritz direcționează o sumă colosală din bugetul public către o singură asociere de firme, printr-o procedură lipsită de o competiție reală. Contractul-cadru pentru întreținerea și amenajarea spațiilor verzi, în valoare de peste 156,6 milioane de lei (aproximativ 32 de milioane de euro), a fost atribuit pe o perioadă de patru ani, ridicând serioase semne de întrebare privind modul în care „reforma” promisă de actuala administrație se împletește cu interesele vechilor rețele de influență din zona de vest a țării.
Deși suma pusă în joc este una exorbitantă, procedura de atribuire nu a generat efervescența concurențială specifică unei piețe libere, ci s-a rezumat la o singură ofertă concretă. Această lipsă de competitivitate a permis adjudecarea contractului fără presiunea prețului cel mai mic rezultat dintr-o luptă reală, beneficiarii fiind o asociere condusă de familia Anheliuc, nume cu rezonanță în afacerile cu statul din regiune. Grosul banilor va intra în conturile firmelor SC Rogera SRL și SC Rogera Prest Com SRL, controlate de Gelu și, respectiv, Rodica Anheliuc, alături de SC Barierra System SRL și compania publică arădeană Gospodărirea Comunală SA.
Ceea ce transformă această achiziție publică dintr-o simplă tranzacție administrativă într-un subiect controversat este ramificația politică evidentă din spatele acționariatului. Rodica Anheliuc, care controlează una dintre firmele principale din consorțiu, este mama lui Răzvan Vasile Anheliuc, figură cunoscută în politica locală ca fost șef al Tineretului Național Liberal (TNL) Timiș. Astfel, sub o administrație USR care a câștigat alegerile promitând o ruptură de practicile trecutului, fondurile publice continuă să alimenteze companii care au prosperat în epoca dominației PNL în județ. Această continuitate financiară sugerează că, indiferent de culoarea politică a primarului, anumiți actori economici rămân abonați permanenți la bugetele locale.
Suspiciunile privind oportunitatea și moralitatea acestui acord sunt amplificate de istoricul firmelor implicate. Familia Anheliuc a transformat contractele pentru spații verzi într-o adevărată industrie de familie, fiind o prezență constantă în relația cu Primăria Timișoara și alte autorități din vestul țării, inclusiv prin acorduri anterioare considerate supraevaluate. Faptul că actuala administrație a validat o procedură cu un singur ofertant, încredințând zeci de milioane de euro acelorași actori, contrastează puternic cu așteptările cetățenilor care, în paralel, sunt somați să contribuie mai mult la bugetul local.
În esență, acest contract de 32 de milioane de euro devine un simbol al paradoxului administrativ de pe Bega: în timp ce contribuabilul de rând resimte austeritatea prin taxe mai mari, banii colectați se scurg către firme cu conexiuni politice transpartinice, într-un proces lipsit de presiunea concurenței reale, perpetuând un sistem clientelar pe care actuala conducere a primăriei pretindea că îl va demonta.
