După șase luni de tăcere și lipsă de responsabilitate, România cere despăgubiri pentru artefactele dacice furate dintr-un muzeu olandez. Coiful de la Coțofenești și trei brățări din aur, clasate drept tezaur național, au dispărut fără urmă, iar statul român se mulțumește cu o compensație de 5,7 milioane de euro. Obiectele nu au fost recuperate, nimeni nu este tras la răspundere, iar autoritățile aleg varianta comodă: încasăm banii și mergem mai departe.
Statul român a notificat oficial compania de asigurări pentru plata a 5,7 milioane de euro, după furtul din Olanda al Coifului de la Coțofenești și a trei brățări dacice din aur. Artefactele, de o valoare istorică imposibil de cuantificat, au fost expuse temporar într-un muzeu din Țările de Jos, în condiții ce s-au dovedit a fi complet nesigure.
Furtul a avut loc la începutul anului 2025, iar de atunci, în ciuda anchetelor desfășurate de autoritățile olandeze și române, piesele nu au fost recuperate, iar nicio persoană din România nu a fost trasă la răspundere pentru decizia de a le trimite în acea locație. Deși trei suspecți au fost arestați în Olanda, ancheta nu a dus până acum la recuperarea tezaurului.
Decizia statului de a activa polița de asigurare internațională, înainte de încheierea anchetei, ridică semne serioase de întrebare. În loc să continue lupta pentru recuperarea pieselor sau să ceară socoteală celor responsabili de acest act de neglijență națională, România acceptă despăgubirea financiară, ca și cum ar fi vorba despre niște obiecte pierdute în tranzit, nu despre simboluri ale identității naționale.
Coiful de la Coțofenești, descoperit în 1929, este una dintre cele mai impresionante creații ale civilizației geto-dacice, cu o valoare istorică, artistică și spirituală care nu poate fi convertită în bani. La fel și brățările dacice din aur masiv, similare celor recuperate cu greu din rețele internaționale de traficanți în anii 2000.
Această despăgubire de 5,7 milioane de euro, deși acoperită de asigurare, nu oferă nicio reparație reală: obiectele sunt pierdute, iar România pare dispusă să le lase în urmă. Mai grav, nu există nicio demisie, nicio anchetă internă, nicio explicație publică. Ministerul Culturii tace, Muzeul Național de Istorie semnează hârtii, iar restul instituțiilor implicate evită subiectul.
Jurnalistul Dan Bucura nu a putut să tacă și a criticat dur lipsa de reacție și asumare a autorităților române:
„5,7 milioane doar atât valorează identitatea națională, patrimoniul nostru și o să-i primim, la revedere, ura și la gară.”
„Bă, după șase luni de zile, n-avem unul, unul din România, un funcționar, un ministru, un demnitar, un șef, care să răspundă, măcar cu funcția, pentru că a făcut acest demers stupid de a trimite identitatea națională acolo, într-un muzeu de mâna a doua.”
„Asta e valoarea noastră. 5,7 milioane pentru niște piese rare, unice, pe care n-o să le mai avem niciodată.”
„Și da, după șase luni de zile, înțelegem cu toții că doar asta e valoarea noastră. Aici e marea rușine, din păcate. Dar încă o dată o spun, Ghinion, vorba Dulapului, care a împărățit peste noi zece ani.”, spune Bucura.
România încasează bani, dar pierde o parte din sufletul său istoric. Niciun oficial nu răspunde, nimeni nu investighează intern, iar tezaurul dispărut ajunge, cel mai probabil, pe piața neagră a colecționarilor. În lipsa unei asumări reale și a unei strategii de recuperare, statul român dovedește din nou că nu știe – sau nu vrea – să își apere memoria și patrimoniul.
