Taxa pe locuințe aduce disperare în casele românilor – un impozit de 700 lei pe un apartament, în timp ce pensia minimă abia atinge 1200 lei

Într-o perioadă în care românii se luptă cu scumpirile zilnice și cu un cost al vieții în creștere, guvernul și autoritățile locale continuă să aplice majorări semnificative ale impozitelor pe locuințe, care lovesc direct în buzunarele celor mai vulnerabile categorii, în special pensionarii.

De la 1 ianuarie 2026, impozitul pe locuință va crește cu până la 70–80% în diverse orașe din țară. Un apartament cu trei camere poate ajunge să fie impozitat cu până la 700–800 lei anual, în funcție de decizia consiliului local și de zona în care se află.

Într-un context în care mulți pensionari trăiesc cu pensii modeste — unele sectoare având chiar pensii medii mai mici decât costul acestor taxe — această majorare este percepută ca o povară insuportabilă. Exemplul concret: un pensionar cu o pensie de aproximativ 1200 lei lunar se vede nevoit să dedice o proporție semnificativă din venitul său doar pentru plata impozitului pe locuință, fără să mai pună la socoteală celelalte cheltuieli de întreținere.

Românii afectați au început să își exprime disperarea:

• „Și așa suntem cu pensiile cum sunt… medicamente, mâncare, întreținere… și acum să mai plătesc 600-700 lei doar pentru impozite?”
• „Am plătit 1200 lei anul acesta; dacă se mărește cu 70%, abia ne-ajunge pentru cele necesare vieții.”
  – sunt doar câteva dintre nemulțumirile transmise de proprietari.

Experții și oamenii de rând avertizează că această politică fiscală, deși menită să aducă venituri mai mari la bugetele locale, riscă să „stranguleze economic” familii deja fragilizate și să transforme dreptul la o locuință într-o povară financiară insuportabilă pentru cei cu venituri reduse. Mulți pensionari, susțin observatorii, nu au resursele necesare pentru a se adapta acestor majorări fără sacrificii severe la nivel de trai.

Taxa pe locuințe, așa cum este planificată pentru 2026, nu reflectă realitatea economică a românilor cu venituri modeste. În loc să sprijine coeziunea socială, ea accentuează tensiunile, adâncind discrepanța dintre starea financiară a populației și presiunea fiscală exercitată de stat.