Taxa ascunsă care golește buzunarele românilor în 2025. Bruxelles încasează, iar autoritățile de la București păstrează tăcerea
Milioane de români plătesc o taxă de mediu fără să știe. Este inclusă automat în biletele de avion și în costurile energiei, fiind parte din politica UE de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Pe lângă această povară invizibilă, România este forțată să stocheze un volum disproporționat de emisii CO2, în timp ce autoritățile locale nu oferă nicio explicație clară pentru această decizie.
Fie că își cumpără un bilet de avion pentru vacanță sau plătesc o factură la energie, cetățenii români contribuie fără să știe la o schemă europeană complexă și costisitoare. Este vorba despre taxa de carbon, aplicată prin Sistemul European de Comercializare a Emisiilor (EU ETS). Aceasta vizează domenii cu consum ridicat de energie, cum ar fi aviația, producția de energie electrică și industria grea.
Pentru zborurile europene, costul certificatului de emisii CO2 poate ajunge până la 20 de euro de persoană. Suma este inclusă direct în tariful biletului de avion, fără nicio mențiune vizibilă pentru consumator. În timpul verii, când volumul zborurilor crește, și încasările din aceste contribuții ating cote maxime.
Mai mult, unele state europene aplică și taxe naționale adiționale, precum Germania (între 7,5 și 55 euro per zbor) sau Olanda (aproximativ 8 euro per pasager). Aceste sume se adaugă la costurile suportate deja de pasageri, care rareori înțeleg pe ce plătesc în plus.
România primește o povară uriașă: 20% din emisiile stocate la nivel european
Și mai grav este faptul că România a primit, printr-o decizie la nivel european, obligația de a stoca 10 milioane de tone de CO2 pe an, adică o cincime din totalul de 50 milioane de tone prevăzute pentru întreaga Uniune. Această repartizare stârnește nedumerire și nemulțumire în mediul economic, întrucât nu este clar în baza căror criterii România a ajuns să suporte un volum atât de disproporționat.
Decizia nu a fost comunicată transparent, iar până acum nu au fost prezentate public nici măsurile negociate de partea română, nici eventualele compensații sau beneficii care ar putea echilibra această responsabilitate.
În plus, în contextul unei crize energetice recurente, România continuă să plătească prețuri ridicate pentru gazele din import în perioadele de vârf. Cu toate acestea, în loc să investească în noi capacități de stocare a gazelor naturale, autoritățile par mai preocupate de amenajarea facilităților necesare pentru stocarea dioxidului de carbon. Practic, în loc să ne protejăm consumul intern, devenim un depozit ecologic pentru alte state.
Tăcerea decidenților amplifică incertitudinea
În ciuda implicațiilor uriașe, nici guvernul, nici instituțiile relevante nu au oferit explicații concrete privind impactul financiar al acestei obligații sau pașii care urmează. Nu există un calendar public de implementare, nu s-au lansat consultări cu specialiștii din industrie, iar cetățenii sunt complet lipsiți de informații.
Această lipsă de transparență alimentează suspiciunile că România a acceptat condiții dezavantajoase în tăcere, fără să negocieze suficient sau fără să-și apere interesele economice.
Ecologie cu dublu standard?
La nivel declarativ, toate statele UE își asumă un efort comun pentru reducerea emisiilor. În realitate, povara este împărțită inegal. Țările mari continuă să producă și să consume masiv, în timp ce statele cu o influență politică mai redusă devin zone-tampon pentru rezolvarea problemelor ecologice ale altora.
România riscă să devină un „plămân verde” al Europei plătitor, dar în propriul său detriment. Fără o strategie clară, fără explicații și fără un control real asupra costurilor, această taxă ascunsă și aceste obligații ecologice par mai degrabă o formă de subordonare economică decât un pas responsabil spre un viitor sustenabil.
