Un spectacol absurd se joacă zilnic în administrația locală: primarii plâng pe umerii cetățenilor că nu primesc bani pentru investiții, dar în același timp aruncă sume uriașe pe achiziții umflate, festivaluri și contracte cu dedicație.
Realitatea este că banii publici nu dispar singuri – sunt direcționați către firme de partid, contracte umflate de câteva ori față de valoarea reală și cheltuieli de lux pentru confortul aleșilor. În loc să vedem școli renovate, drumuri asfaltate sau rețele de apă și canalizare, vedem scene și focuri de artificii plătite regește.
Această dublă ipocrizie – „nu avem bani pentru investiții” dar „avem bani pentru pomeni electorale și achiziții suspecte” – este mecanismul prin care se menține sărăcia comunităților și prosperitatea clientelei politice. În final, cetățeanul plătește nota de plată a incompetenței și a corupției.
