România are livezi întregi, un climat perfect pentru cultivarea merelor, o tradiție agricolă solidă și zeci de mii de gospodari care știu ce înseamnă munca pământului. Și totuși, când intri într-un supermarket, găsești mere din Polonia, Italia, chiar și din Argentina. Dar nu din România.
Ce s-a întâmplat? Statul român și guvernele PSD-PNL-USR-UDMR au abandonat agricultura locală. În loc să susțină producătorii autohtoni, au favorizat marile rețele de retail și au deschis piața pentru importuri masive, în timp ce țăranii noștri aruncă merele pe marginea drumului sau le lasă să putrezească în pomi.
Fermierul român nu cere privilegii. Cere șanse egale. Să poată vinde în supermarket, să nu fie sufocat de birocrație, taxe și reglementări făcute pentru corporații. Dar sistemul preferă să importe. E mai simplu, mai profitabil pentru unii, dar catastrofal pentru economia națională.
Faptul că nu mai găsim mere românești pe rafturi e mai mult decât o problemă comercială. E un semn că ne pierdem controlul asupra propriei hrane. Și dacă nu producem ce mâncăm, devenim dependenți. Iar o țară dependentă nu e nici liberă, nici suverană.
