Guvernul prezintă drept „măsură socială” o creștere a salariului minim cu 275 de lei brut. În realitate, după taxe și contribuții, angajatului îi rămân puțin peste o sută de lei. O sumă ridicolă, care nu acoperă nici scumpirile dintr-o săptămână, dar este vândută propagandistic drept mare realizare.
Într-o țară cu una dintre cele mai mari inflații din Uniunea Europeană, această „majorare” este o insultă. Prețurile la alimente, energie, chirii și servicii au explodat, iar statul vine cu firimituri, cerând aplauze. Puterea de cumpărare continuă să scadă, iar salariatul este tratat ca o cifră într-un tabel, nu ca un om care trebuie să trăiască decent.
Adevărata miză nu este bunăstarea angajaților, ci colectarea suplimentară de bani la buget. Prin această creștere artificială a brutului, Guvernul României mai stoarce miliarde din mediul privat deja decapitalizat. Antreprenorii plătesc, statul risipește, iar salariații rămân cu promisiuni.
Aceasta nu este politică socială, ci umilință administrativă. O creștere reală ar fi însemnat reducerea taxării muncii și măsuri care să oprească scumpirile. Dar pentru asta ar fi fost nevoie de competență și curaj. Iar acestea lipsesc.
