Nimeni nu îl poate judeca pe regele Mihai I pentru acțiunile sale însă îl poate judeca istoria. Noi românii, am rămas cu sechele după fatidica zi de 23 August 1944 și constatăm că nu ne-am revenit nici în ziua de azi ca națiune.
„A salvat Regele Mihai țara? Nu știu. Totuși știu că l-a arestat pe conducătorul României și l-a dat sovieticilor, a pus armata într-o situație înjositoare (rușii au luat românii în prizonierat până pe 12 septembrie). Mai știu că ce a urmat nu se încadrează lexical în a salva. A urmat ocuparea militară și politică a României, instaurarea regimului comunist, pierderea Basarabiei. Chestii cu care nu prea te mândrești. Regele avea să plece din România. Rezistența anticomunistă se muta în Munții Carpați. Putea fi ea organizată la 23 august ‘44? Poate, cine știe. E greu să scrii despre 23 august, fără să nu ai în minte imaginea cu Regele Mihai aprinzându-și țigara de la chibritul unui general sovietic. Era în septembrie 1946. A light for Romanian monarch and a night for his country.”, notează jurnalistul Radu Osipov de la Chișinău, într-un scurt comentariu.
