Românii muncesc, plătesc taxe și își strâng cureaua, în timp ce statul devine partener de jaf al corporațiilor, al băncilor și al camarilei politice. În loc să protejeze cetățeanul, să reglementeze piețele și să sprijine dezvoltarea, statul român acționează ca un intermediar lacom: nu oprește prădătorii, ci doar își cere partea din pradă.
Vedem bănci cu profituri de miliarde, într-o piață de tip oligopol, unde dobânzile sunt rușinos de mari și unde statul tace complice. În loc să intervină pentru corectitudine, spune doar: „Știm că-i jefuiți, dar dați și nouă ceva”. Astfel, a apărut ideea impozitului suplimentar pe „profiturile excesive”. Nu pentru a salva oamenii, ci pentru a hrăni un aparat bugetar obez și ineficient.
În același timp, TVA-ul se dublează în domenii-cheie precum HORECA și construcțiile, acolo unde antreprenorii români încă mai țin economia în viață. Se taie bursele studenților, dar rămân pensiile speciale. Se promit spitale și școli, dar banii se duc în achiziții dubioase, în vacanțe de stat și în funcții inventate.
Statul român nu mai este un garant al dreptății. A devenit un vultur hrănit cu rămășițele prăzii. Nu mai apără cetățenii, ci profită de pe urma lor, storcându-i până la ultima lețcaie. România nu e în criză economică, e în criză morală. Statul nu mai e al românilor. E al celor care știu cum să-l folosească împotriva lor.
