România nu mai este o democrație, ci o piesă de teatru în care serviciile secrete joacă rolul principal. Iar pentru acest rol, în 2024, SRI este premiat cu un buget de aproximativ un miliard de euro.
Nu pentru a apăra cetățenii, ci pentru a apăra sistemul. Nu pentru a proteja țara, ci pentru a o controla. Este prețul plătit anual pentru liniște instituțională, pentru ordine în haosul politic și, mai ales, pentru tăcerea generală.
În timp ce spitalele se închid, profesorii pleacă din sistem, iar fermierii falimentează, serviciile primesc bani cu nemiluita. Un miliard de euro din bugetul unei țări care abia își plătește datoriile, în timp ce cetățenii sunt sufocați de taxe, dobânzi și scumpiri.
Nu există transparență. Nu există control real asupra acestor fonduri. Există doar obediență. România nu își răsplătește medicii, nu își sprijină tinerii, nu investește în industrie sau în educație. Dar își răsplătește cu vârf și îndesat paznicii ordinii politice.
SRI nu este o instituție care apără democrația. Este o instituție care menține status quo-ul. Care asigură supraviețuirea unui sistem de putere rupt de realitate și susținut artificial cu miliarde.
Un miliard de euro anual pentru ca România să rămână tăcută, ascultătoare, controlabilă.
Nu e securitate. E dresaj pe bani publici.
