Un șnur împletit din alb și roșu, mărțișorul, se prinde în piept pe 1 martie și este mai mult decât un simbol al primăverii – reprezintă o punte între anotimpuri și un vechi mijloc de comunicare simbolică.
Andrei Prohin, secretar științific al Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, a menționat că tradițiile diferă: unii păstrează mărțișorul la piept zece zile, alții până la Florii, iar în alte obiceiuri, el este ținut până la apariția primului copac sau a primei tufe înflorite, după care este agățat de o crenguță.
Andrei Prohin a declarat că alb și roșu, culorile mărțișorului, simbolizează iarna și zăpezile, respectiv primăvara, soarele și căldura. Cele două fire împletite reprezintă, potrivit lui, o încercare de a împăca anotimpurile opuse și de a le armoniza, reflectând totodată caracterul schimbător al vremii în luna martie, marcată de alternanța perioadelor calde și reci.
Secretarul științific afirmă că mărțișorul este considerat și o amuletă menită să protejeze persoana care îl poartă. Pe vremuri, se credea că el ferește oamenii de soarele puternic al primăverii. De aceea, atunci când mărțișorul era aruncat într-o apă curgătoare sau agățat pe o tufă, se rostea formula: „Na-ți negrețile, dă-mi albețele”, exprimând astfel dorința ca persoana să aibă pielea albă.
Primele consemnări ale mărțișorului datează din secolul al XIX-lea, deși unii consideră că această practică este mult mai veche, chiar din antichitate. Andrei Prohin a menționat că, în ciuda vechimii tradiției, mărțișorul rămâne popular și în rândul tinerilor din Moldova. El a subliniat că, în prezent, dăruirea mărțișoarelor este nu doar un obicei, ci și o formă de comunicare: o modalitate de a iniția sau consolida o relație și, totodată, un semn de atenție.
În 2017, mărțișorul a fost recunoscut de UNESCO, fiind inclus în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
