Presa maghiară: Noi dezvăluiri ale abuzurilor sexuale asupra minorilor din casele fundației lui Csaba Böjte din Transilvania
Mass-media din Ungaria revine cu noi relatări despre abuzurile comise de educatorii fundației Sfântul Francisc, care deține mai multe centre pentru minori în localități din Transilvania.
După ce anul trecut, în vară, s-a scris despre faptul că unul dintre educatorii caselor de copii ar fi comis infracțiuni sexuale împotriva a aproximativ o duzină de minori în cursul zece ani, între 2007 și 2017, acum apar noi date.
Scopul fundației, înființată în 1993 de călugării franciscani din Transilvania, este de a „ajuta pe cei mai mici aflați în necazuri și în situații dificile”, conform descrierii de pe site-ul organizației, pe lângă școli și creșe, aceștia administrează 22 de stabilimente pentru copiii orfani sau aflați în dificultate.
”Ceea ce se întâmplă cu cei care intră în sistem de mici copii depinde practic doar de competența și bunăvoința șefilor de case. Nici controlul intern al fundației, nici sistemul de stat nu sunt în măsură să asigure protecția efectivă a copiilor și nu există niciun mecanism de filtrare a tipului de oameni care se pot apropia de copii.
Am primit informații despre abuzuri grave în legătură cu mai multe locuințe ale fundației, dar și printre aceștia s-a remarcat și casa de copii Sfântul Iosif din Sovata. În total, am reușit să discutăm cu mai mult de o duzină de foști copii adoptivi și foști asistenți maternali, iar cei mai mulți dintre ei au raportat condiții haotice și abuzuri severe și regulate asupra copiilor”, scrie Merce.
Un exemplu în acest sens este Mónika Bogár, care, potrivit acesteia, a fost forțată să facă acte sexuale la vârsta de 15 ani, în jurul anilor 2015-16, de șeful orfelinatului de la acea vreme. Bărbatul a fost în cele din urmă scos din locuință, însă autoritățile nu au fost sesizate de nicio persoană însărcinată cu creșterea fetei și nu i-au oferit ajutor.
„S-a întins pe pat și mi-a spus să-i fac sex oral. Nu puteam face nimic, am făcut ce mi-a spus pentru că îmi era frică de el, pentru că știam de ce este capabil. După ce actul a avut loc, stăteam pe pat, iar el a fugit, a trântit ușa în urma lui. Pur și simplu nu știam ce să fac, am stat acolo goală, dezamăgită, umilită. M-am acoperit și am început să plâng. M-am urât, îmi era rușine de mine, îmi era rușine de trupul meu. M-am simțit ca o cârpă, nu mai aveam stima de sine după aceea, nu mai aveam onoare. Știam că dacă se află vor fi probleme. Acest lucru m-a afectat, eram și eu singură, nu era nimeni în cameră, nimeni să spună, toată lumea era plecată”, relatează ea una din scene.
Jurnaliștii maghiari subliniază că fundația are și merite: din 1993, aceasta a jucat un rol important în educația a mii de copii, majoritatea trăind în sărăcie extremă.
”Majoritatea educatorilor și voluntarilor pe care i-am întâlnit direct și indirect sunt oameni dedicați și am dori să recunoaștem munca lor dezinteresată. Ei și alți angajați ai fundației au îmbunătățit mult condițiile de viață ale numeroșilor copii încredințați în grija lor”, precizează autorul articolului.
Csaba Böjte este un călugăr franciscan, scriitor și activist social din România. Are 64 de ani și s-a născut în Cluj.
„Eram o fată de 15 ani, nu știam ce să fac”
Mónika ne-a contactat după ce articolele noastre au fost publicate anul trecut, apoi ne-am întâlnit la Marosvárhely pentru o conversație mai lungă – din asta s-a născut videoclipul de mai jos – dar am vizitat-o și în propria ei casă, într-un sat din județul Maros, și am fost în contact constant cu ea timp de aproape un an. Ceea ce ne-a spus este rezumat mai jos. Locația este Szováta în Székelyföld, județul Maros, Casa de copii Szent József.
Fata are în prezent 23 de ani. La vârsta de 14 ani, a intrat în orfelinatul Szent József în 2014. Părinții ei adoptivi căutau un loc, deoarece erau probleme acasă, așa că s-au gândit că ar fi mai bine să o plaseze pe Mónika într-o casă de copii aparent sigură și frumoasă. Decizia a lovit-o pe neașteptate pe fată, s-a mutat brusc la instituția din Sovata, unde a rămas în urmă cu „cei mari”.
La acea vreme, locuinta din Sovata era situata intr-o curte mare, in doua cladiri separate, iar acolo locuiau in jur de 100-120 de copii. Copiii sub 14 ani locuiau în așa-zise familii, într-o clădire lungă, într-un apartament separat, aproximativ 10–12 copii cu un singur profesor.
Copiii de liceu locuiau în partea din spate a complexului de clădiri – acolo mergea și Mónika – iar A. și soția sa B. „au avut grijă” de ei. În plus, în calitate de șef al casei, bărbatul a coordonat munca tuturor educatorilor, voluntarilor și a celorlalți lucrători (bucătari, întreținere) care lucrează în casă. Superiorul său imediat a fost însuși Csaba Böjte, care în calitate de președinte al fundației este responsabil pentru toate casele de copii. Sarcinile administrative în cămin au fost apoi îndeplinite de Éva Bojoievschi, care, după plecarea lui A., a devenit și șefa căminului între 2016 și 2018, și a jucat și un rol cheie în gestionarea a ceea ce i s-a întâmplat lui Mónika.
În cazul copiilor care rămân orfani sau scoși din locuințe dintr-un anumit motiv, acționează Direcția Generală de Asistență Socială pentru Copii (DGASPC) județeană, însă părinții sau asistenții maternali înșiși pot apela la acest cabinet dacă simt că nu pot. pentru a îngriji corect copilul. În astfel de cazuri, consiliul județean încearcă să gestioneze situația în locuințe autoadministrate sau plasamente de tip familial. Regizorul Katalin Miklea Hajnal pentru Mércecu toate acestea, acesta a raportat că sistemul județean funcționează întotdeauna la capacitate maximă. În astfel de cazuri, ca serviciu, biroul solicită spațiu în casele diferitelor organizații civile, precum Fundația Szent Ferenc din Déva. În aceste cazuri, ca și în cazul plasării lui Mónika, șeful locuinței devine tutorele copilului, adică exercitatorul drepturilor părintești, iar cineva din direcția pentru protecția copilului, adesea directorul însuși, devine exercitatorul drepturilor de proprietate.
Mónika a sosit în vacanță, erau puțini copii în casă, iar tutorele ei numiți nu au făcut mare lucru să o facă să se simtă ca acasă, conform susținerii sale. B., de exemplu, a trimis-o pe fată la bucătărie și la spălătorie, dar în loc s-o îndrume, pur și simplu și-a luat joc de ea pentru că nu știa unde să găsească camerele. Batjocura a continuat și mai târziu, nici nu i-a trecut prin minte că ar putea fi apelat la el în caz de necaz. Potrivit fetei, B. s-a comportat agresiv cu elevii, „ar putea rupe părul oricui în orice moment”.
Aproape imediat, și soțul a început „să-i vorbească ciudat, ambiguu. Dacă se apleca pentru ceva, se ducea mereu peste el și își atingea organele genitale. Când își schimba hainele, mergea mereu direct în cameră sau în baie”. Potrivit lui Mónika, nu a fost singura supusă hărțuirii sexuale, A. s-a comportat în acest fel și față de alte câteva adolescente.
„Putea să facă asta cu oricine, pentru că era șeful casei, nu puteam spune nimic. Era deja obișnuit”, adaugă el.
B. era conștientă că soțul ei încerca să se apropie de Monica, „o privea”. Fata recunoaște că, într-o ocazie, soția a dus-o în Ungaria: nu a vrut să stea singură acasă cu A. În afară de el, educatoarea și-a selectat doar preferatele, iar în timpul călătoriei l-a făcut de mai multe ori de rușine în fața celorlalți.
În decembrie 2015, situația a devenit mai gravă. Mónika a ieșit să fumeze cu un coleg de clasă. Era târziu, ceilalți deja dormeau. Când a vrut să se strecoare înapoi, A. îl aștepta deja în sufragerie, l-a certat foarte mult și a spus că a doua zi îl va duce înapoi la protecția copilului.
„M-am speriat, am ajuns de curând acolo, iar înainte de asta erau povești de groază despre ce era acolo, dacă era să fiu dus înapoi. Mi-a fost foarte frică, sunt sigur că a văzut asta și în mine, am lăsat ochii în jos și am pornit înapoi spre camera mea. Când l-am auzit sunând înapoi, stătea întins în sufragerie, toate luminile fuseseră deja stinse. Am crezut că [va urma o bătaie] pentru că așa făcea el cu băieții: îi trimite primul, îi cheamă înapoi și îi bate bine. Am crezut că mă sună înapoi să mă omoare. M-am întors tremurând, stătea întins acolo pe pat, mi-a spus să îngenunch. Nu știam ce vrea acum, m-a luat de mână, mi-a adus-o la organele genitale și mi-a spus să încep să-l mângâi și să-l bat. Între timp, de parcă ar fi un lucru firesc, a început să-mi explice că dacă m-aș culca cu el nu m-ar mai duce înapoi la protecția copilului. După aceea m-am întors în camera mea, nu am îndrăznit să spun nimic nimănui. A spus că este tutorele meu, mă va lua înapoi când vrea”, spune Mónika, adăugând că tutorele era foarte agresiv, toată lumea se temea de el. A. a mai intrat si alta data in camera lui, cand se imbraca, sa-l ingrijeasca; încerca să vadă cum va reacționa ea.
În vacanța de Crăciun, Mónika i-a fost frică să rămână singură acasă, dar părinții ei adoptivi nu au putut-o accepta. A muncit toată ziua în curte și în bucătărie ca să nu fie nevoit să fie la casa de plasament, dar seara era inevitabil. A. închise ușa încet și începu să se dezbrace și să o facă pe Mónika să se dezbrace.
„S-a întins pe pat și mi-a spus să o răsfăț și să-i fac sex oral. Nu puteam face nimic, am făcut ce mi-a spus pentru că îmi era frică de el pentru că știam de ce este capabil. După aceea, actul a avut loc, stăteam pe pat, s-a prins, a fugit, a trântit ușa în urma lui. Pur și simplu nu știam ce să fac, am stat acolo goală, dezamăgită, umilită. M-am acoperit și am început să plâng. M-am urât, îmi era rușine de mine, îmi era rușine de trupul meu. M-am simțit ca o cârpă, nu mai aveam stima de sine după aceea, nu mai aveam onoare. Știam că, dacă iese, vor fi probleme. Acest lucru m-a afectat, eram și eu singur, nu era nimeni în cameră, nimeni să spună, toată lumea era acasă. Când cineva rămâne singur cu gândurile sale, nu există cuvinte.”
După aceea, abuzul a continuat în fiecare noapte, după amintirea Mónika. Bărbatul a adus cheia și a închis ușa încet, astfel încât ea să nu poată scăpa.
„A trecut ziua, că a fost bine, că și bucătăreasa de jos în bucătărie era drăguță, mi-a vorbit frumos, iar eu am mâncat. Dar când s-a apropiat ora 6-7 seara, deja tremuram, totul era greșit”.
Când colegii ei de cameră s-au întors din vacanță, potrivit lui Mónika, și-au dat seama că ceva ar putea fi în neregulă, la fel și părinții ei adoptivi. „Au văzut că nu vorbesc mult, nu vreau să văd pe nimeni. Au întrebat și ei, dar nu am vrut să spun pentru că mama era foarte fericită. Știa că eram cu adevărat în siguranță acolo și că găsise un loc bun pentru mine. Nu am vrut să aibă inima frântă și apoi să se învinovățească, deși nu știa.”
A. a tot încercat și după ce a început școala și casa era plină. După rugăciunile comune de seară, a chemat fata înapoi și a închis ușa. Între timp, lui Mónika i s-a părut că a început să-și facă griji, că toate acestea ar putea scăpa și a încercat să-i câștige încrederea, a devenit mai amabil, a făcut excepție față de ea și chiar i-a spus soției sale când s-a purtat dureros cu fata. .
„Mi-a mai spus că nu vrea să meargă la închisoare”.
Tratamentul excepțional a fost observat și de ceilalți copii adoptivi și s-au supărat pe Mónika.
Acesta este un element tipic al comportamentului abuziv pe scară largă pe care îl numim îngrijire . Adultul care abuzează copilul încearcă să pretindă că abuzul este o relație de prietenie sau de dragoste, astfel încât tânărul începe să se atașeze emoțional de el, izolând totodată victima de ceilalți. Iar mediul încadrează în mod absurd aceste cazuri de parcă tânărul ar fi responsabil, ceea ce face și imposibilă luarea de măsuri împotriva abuzului.
Când fata s-a împotrivit tutorelui, el a tratat-o cu duritate, a făcut-o să muncească din greu și a făcut-o să simtă că, dacă spunea nu, „viața ei s-a terminat”. Mónika a cerut și ajutor pentru a se proteja. La sfârșitul vacanței de iarnă, fata care locuiește în camera alăturată (să-i spunem aici Csilla) s-a întors din vacanță mai devreme decât ceilalți copii. Mónika i-a împărtășit ceea ce se întâmplă și i-a cerut, de asemenea, să se deschidă cu ei când le-a indicat. Planul nu a mers bine, A. a tratat-o apoi „urât” și pe Csilla, care apoi s-a supărat pe Mónika.
Ulterior, ea i-a raportat și unei alte prietene, care a fost și ea crescută în casă, că managerul casei a obligat-o să facă sex. Ne-a confirmat acest lucru în toamna trecută: „A spus că acel lucru s-a întâmplat între el și educatorul A. Am întrebat ce este, iar el mi-a spus că trebuie să se culce cu ea. Și a spus că trebuie să facă tot felul de lucruri. Lucruri dezgustătoare.”
Fosta iubită a întrebat-o apoi aspru pe Mónika cu privire la „de ce a intrat în asta?”, la care ea a răspuns că „nu avea altă opțiune”, A. a putut să o amenințe pentru că o putea trimite înapoi acolo unde a venit. din. Plângând, Mónika i-a promis că nu va spune nimănui, pentru că ar putea crea probleme.
„Și bineînțeles că nici eu nu am vrut să am probleme, nu am spus nimănui”
– ne-a spus tânăra, care la momentul celor întâmplate se pare că nici măcar nu știa ce constituie violență și era vulnerabilă și la A., așa că nu a putut-o ajuta pe Mónika.
Este foarte greu să afli despre abuzul în serie
Modul în care violența sexuală și abuzul împotriva minorului au ieșit efectiv la lumină este învăluit în obscuritate. Ne putem referi doar la ceea ce ne-au spus diferiții actori, dar în timpul conversațiilor noastre nu au existat două narațiuni care să se potrivească perfect în acest moment.
La începutul lui 2016, cazul a explodat, ceea ce, potrivit lui Mónika, ar fi putut fi declanșat de faptul că A. a tratat-o mai rău pe Csilla. Potrivit ei, de aceea fata a început să le informeze pe ceilalți ce se întâmplă între ea și tutore și așa a ajuns la urechile celorlalți tutori și ale profesorilor de școală. (Din păcate, Csilla nu a răspuns la întrebările noastre repetate.)
La întrebarea noastră, directorul școlii și profesorii care ne-au vorbit amândoi au negat că au știut despre incident, deși Csaba Böjte ne-a mai spus că informația a ajuns indirect la el, nu a fost informat de către orfelinat, dar „cineva i-a spus la scoala”. Éva Bojoievschi, care în acel moment îndeplinea sarcini administrative la domiciliu, își amintește că l-a informat pe fratele Csaba după ce un coleg l-a sunat la telefon despre ce se spunea în locuință.
„Nu știam ce să facem, câțiva dintre noi ne-am adunat să discutăm. Nu era A. administratorul casei, tremuram și noi”, ne-a spus Bojoievschi. „Dacă o fată vine să se plângă de ceea ce s-a întâmplat, este diferit, dar cum povestește cu bucurie cum a fost, ce s-a întâmplat. Nu știam dacă voia să se distreze sau dacă s-a întâmplat ceva cu adevărat”, a spus el. „Am spus că văd că sunt cel mai curajos, îi voi spune fratelui Csaba. A spus că va veni și vom discuta despre lucruri.”
Oricum s-a întâmplat, este important de subliniat că legile române spun clar: dacă un membru al personalului căminului suspectează că un copil a fost abuzat, nu este treaba lui să ia în considerare acest lucru, ci să raporteze imediat cazul șefului. a institutiei si a autoritatilor .
De asemenea, trebuie să subliniem că supraviețuitorii traumei se confruntă cu situații traumatizante în moduri diferite, de exemplu, încearcă să se distanțeze de ceea ce li sa întâmplat. Este important să oferiți ajutor chiar dacă cineva raportează violența împotriva sa într-un mod „vesel”, poate cu un zâmbet.
Cert este că mulți foști asistenți maternali și lucrători la acea vreme confirmă că au avut loc mai multe interviuri după aceasta, la domiciliu a fost chemat un psiholog și a apărut și Csaba Böjte. Totuși, pe baza informațiilor pe care le-am primit, adulții implicați nu au acționat profesional, ci au dorit să investigheze cazul intern, iar în acest proces au făcut greșeală după greșeală.
Așa că, de exemplu, înainte ca Mónika să-l cunoască pe psiholog, A. ar fi putut să o cheme deoparte și să încerce să-și influențeze mărturia, promițându-i că o va nega.
„M-am ținut de cuvânt și am negat, dar psihologul și-a dat seama curând că nu îi spun adevărul și a confirmat că da, ceva nu este în regulă”, povestește Mónika despre întâlnirea cu Tibor din Cluj. Numele poate fi cunoscut din cauza faptului că Kolozsvári era șeful căminului de copii Szent László din Tusnád, în care educatorul K. Sz. menționat în introducere a comis infracțiuni sexuale împotriva a peste 15 minori. Bărbatul a fost, așadar, condamnat în iunie 2022 la o pedeapsă de bază de 30 de ani de închisoare.
Din amintirile lui Mónika, la câteva săptămâni după discuția cu psihologul, A. și familia lui au părăsit locuința. În această perioadă, pe care a fost nevoită să o petreacă sub același acoperiș cu abuzatorii ei, în mod paradoxal, a primit doar protecție de la el. „Soția lui a spus că o să mă întrerupă”, spune Mónika, care spune că A. nu a lăsat-o să se apropie de el pentru că știa că o va răni. Bărbatul a abordat-o și în această perioadă, dar nu mai cu șantajul obișnuit, ci a încercat în schimb să fie drăguț, i-a spus fetei că este îndrăgostit de ea, iar dacă ea a negat nu ar fi nimic în neregulă. Potrivit experților, este o problemă comună faptul că cineva trebuie să raporteze și să ia măsuri împotriva agresorului său în timp ce acesta este încă la cheremul lui, iar în cazul Mónika, această circumstanță a existat cu siguranță.
Măsura în care sesizarea autorităților și protecția pretinsei victime nu au fost evidente se poate observa și din raportul Éva Bojoievschi, căreia i-au fost încredințate sarcini administrative la acea vreme.
Femeia a dus-o pe Mónika la ginecolog chiar înainte de sosirea lui Csaba Böjte. „M-am gândit, să ne liniștim, și Mónika. Nu știam să-l scot fără ca A. să-l vadă. Făcea un stagiu profesional într-un magazin, am fost la medicul de familie și am cerut trimitere. Dar mi-a fost teamă că dacă spun așa ceva, ea va anunța autoritățile, așa că i-am spus că fata are o durere de stomac. Cand am fost apoi la ginecolog cu hartia de trimitere si i-am spus ce am nevoie, aproape ca m-a muscat din cap, a zis ca nu merge asa, trebuie sa mergem la politie si apoi la medicul legist , el va examina doar ceea ce este pe documentul de trimitere . I-a verificat burtica și a constatat că nu este însărcinată”, ne-a spus Bojoievschi.
Mónika, care, după propria ei recunoaștere, era destul de speriată în această perioadă, s-a confruntat și cu informațiile răspândite în locuința din capelă în prezența făptuitorului. Apoi, după ce Csaba Böjte l-a dus pe A. „la mașină” pentru a afla ce s-a întâmplat – bineînțeles că managerul casei a negat totul – fata a fost dusă și la un alt psiholog, Annamária Kádár, în așezarea numită György Dózsa.
Anul trecut, am vorbit la telefon cu Annamária Kádár, care și-a amintit că Mónika i-a spus ce sa întâmplat și că i-a indicat lui Csaba Böjte că adevărul trebuie dezvăluit prin proceduri judiciare. În comparație, Éva Bojoievschi ne-a spus că Annamária Kádár i-a spus lui Böjte: „Mónika a avut cu siguranță o relație, dar nu își pune mâinile în foc că a fost cu A..”
Cum este posibil ca, în ciuda suspiciunii extrem de grave, adulții responsabili de protecția copiilor să se fi bazat doar pe jumătate de informare, și să nu fi fost luate măsuri semnificative pentru suspendarea lui A. zile sau săptămâni? Majoritatea informațiilor au ajuns probabil la Csaba Böjte, și se pare că toată lumea se aștepta ca acesta să se adreseze autorităților în acest caz.
„Nu am fi îndrăznit niciodată să facem asta fără el, mi s-a părut cumva firesc, el este șeful fundației, deci el este persoana responsabilă în această chestiune”, spune Zsuzsa, profesor la acea vreme, care mai lucrează în casă. ne-a spus.
Muncitorii locuinței din Sovata se pare că nu știau ce ar trebui să facă și se temeau de administratorul casei, ceea ce poate să fi contribuit la faptul că, în ciuda suspiciunii de violență sexuală, victima a putut rămâne sub supravegherea ei. abuzator de aproape o lună. Potrivit Éva Bojoievschi, între momentul în care fratele Csaba a ajuns la Sovata a trecut maxim o săptămână, a vorbit cu educatorii și elevii, a cercetat, iar apoi A. a fost demis. Totuși, Mónika și alți studenți își amintesc că scandalul a izbucnit după încheierea vacanței de iarnă, adică pe 3 ianuarie, iar conform anchetei procurorului oficial, A. a fost demis pe 10 februarie. Știm și din sursele noastre educaționale că demiterea a avut loc după o ședință deva din februarie, unde s-au adunat administratorii casei.
Böjte nu a simțit că trebuie să ia „decizii draconice”.
Încă din toamna trecută, am încercat cu insistență să-l intervievăm pe Csaba Böjte în legătură cu întrebările ridicate în articolele noastre anterioare, dar acesta a refuzat cererea noastră invocând că ordinul franciscan i-a interzis să facă o declarație . Cu toate acestea, el a acordat un interviu produselor de presă în care nu au fost puse întrebări critice despre cazurile din Kaszon și Tusnád, abordând și acest subiect. Până la urmă, a fost începutul lunii aprilie a acestui an.
„Am coborât la Sovata și i-am luat pe toți. (…) În astfel de cazuri, unul spune asta, altul spune asta. Acum spune după aceea că s-a speriat, dar Mónika mi-a spus [la vremea respectivă] că nu s-a întâmplat nimic. (…) A spus asta și a spus asta. Parchetul a luat problema în propriile mâini, mă bucur că [procedurile procurorului au început la mai bine de un an și jumătate de la runda de audiere de la Sovata – n.d.]. Nu vreau să aflu adevărul. A. a spus că nu s-a gândit niciodată la așa ceva. De asemenea, mi se pare foarte ciudat pentru că locuia în interiorul clădirii împreună cu soția și cei trei copii. M-am așezat și cu B., iar ea a mai spus că are încredere în soțul ei, putea să jure că așa ceva nu s-a întâmplat. Doi adulți îmi spun asta… Când un bărbat se rătăcește, soția lui tinde să se supere puțin. Pe cine crezi acum? Până la urmă, cred că voi crede autoritățile”, a adăugat el.
Din amintirile sale, Tibor Kolozsvári și Annamária Kádár, cei doi psihologi, au spus că este imposibil de aflat ce s-a întâmplat între managerul casei și fată. Totuși, așa cum am scris mai sus, Annamária Kádár ne-a spus că i-a indicat clar călugărului că problema aparține autorităților.
Böjte a continuat: „Nu trebuie să cred nimic în această chestiune. Aș dori să aud părerea autorității. Pe atunci era o anchetă, la ce nivel era acea anchetă, nu mai știu. Am primit o notificare oficială că toată treaba a fost doar o „glumă de copil”. Ce pot spune din nou despre asta? Până astăzi, înclin să cred că acest tată a trei copii mi-a spus cu adevărat adevărul. Acum ce s-a întâmplat cu adevărat acolo, ce nu s-a întâmplat… Nu știu, n-am putut afla mai bine de atât.”
Călugărul franciscan se ocupă de cronologia într-un mod deosebit, întrucât autoritățile au început cercetările mult mai târziu, în urma raportului victimei: fata însăși a depus în sfârșit un raport la poliția Sovata în octombrie 2017. Ancheta a început, dar nimeni de la domiciliu nu a făcut declarație, nici măcar Csilla, care s-a deschis față de ei, iar A., care a fost contactat și el, a negat. Până atunci, fetei nu mai avea alte dovezi. Annamária Kádár spune că autoritățile nu au contactat-o. Nu avem informații despre dacă celălalt psiholog care a intervievat copiii pentru prima dată și Mónika, Tibor Kolozsvári, a depus mărturie în caz, politicianul din județul Hargita nu a răspuns la întrebările noastre repetate. Ancheta a fost închisă și s-a stabilit că Mónika susține că a fost abuzată ca o „glumă copilărească”.
Așa că Böjte nu a făcut el însuși un raport, a spus el, a lăsat-o pe Éva Bojoievschi să vorbească cu autoritățile tutelare. „Credeam că nu mai am nimic de-a face cu asta”, ne-a spus el. Pe de altă parte, Bojoievschi, pe care l-am intervievat de două ori în Marosvásárhely în a doua jumătate a anului trecut, i- a spus lui Mércé că crede că Böjte va anunța autoritățile, așa că nu a spus nimănui.
Prin urmare, niciuna dintre persoanele responsabile cu siguranța și protecția copilului nu a sesizat autoritățile.
Când l-am întrebat pe Csaba Böjte de ce nu a respectat legea, acesta a spus că „nu este convins că acuzațiile sunt adevărate”. Când l-am confruntat cu faptul că legea nu-i cere să afle adevărul, ci să sesizeze autorităților chiar dacă se suspectează o infracțiune, călugărul a spus: „Nu știam la momentul respectiv”.
Potrivit acestuia, a demisionat de la A. până la „încheierea acestei anchete”. Nu este însă clar despre ce fel de investigație vorbește, întrucât autoritățile nu au efectuat o astfel de anchetă, iar educatorii pe care i-am intervievat atunci au spus că și ei au plecat doar de la presupuneri. De asemenea, nu știm că a existat o anchetă în locuință după plecarea lui A..
Potrivit documentului de încheiere a anchetei oficiale împotriva lui A. declanșată 20 de luni mai târziu, în toamna anului 2017, educatoarea a părăsit domiciliul pe 10 februarie 2016. După aceea, nici adolescenții pe care i-a crescut și nici profesorii nu au primit ajutor, primii pentru a procesa trauma, cei din urmă pentru a depista și trata cazuri similare. Toate acestea în ciuda faptului că Mónika nu a fost nicidecum singura implicată: conform celor care ne-au povestit, A. și B. au creat un mediu în care abuzul asupra copiilor a devenit banal. Începând cu a doua parte a articolului nostrureiese că nici măcar nu era un secret în comunitatea de plasament că A. hărțuiește sexual copiii adoptivi care i-au fost încredințați, dar și asistenții maternali. Știm însă de la educatoarele care lucrează în prezent în cămine că primesc acest gen de pregătire încă din vara trecută, de la publicarea articolelor noastre de atunci.
Mónika nu a primit ajutor multă vreme
Cu toate acestea, Mónika ar fi avut, probabil, nevoie de ajutor și sprijin de experți mai mult decât orice altceva. Colegii de cameră l-au dat vina pentru plecarea lui A., l-au „urat”. Nimeni nu a întrebat-o pe fată cum era. S-a transformat în sine, a mers în negru, s-a luptat cu emoțiile sale. Când nu a mai suportat, a bătut la ușa lui Csaba Böjte – potrivit lui Mónika, nici nu au mai vorbit după izbucnirea scandalului.
„I-am spus sincer ce a fost și cum a fost. Nu a spus o vorbă, doar m-a dezlegat, apoi a fugit în camera lui și s-a repezit la mine, m-a făcut să simt că nu mă suportă, (…) a trebuit să-și dea iubitul afară din cauza mea. . Parcă s-ar fi înfipt o mie de cuțite în mine, a fost atât de rău, cuvintele fratelui Csaba au durut atât de tare. A fost ultima mea speranță că mă va crede măcar. Dacă toți ceilalți nu fac.”
Fata a vrut să se sinucidă, a început să se taie. Își amintește că se vorbea despre el și se disprețuia la școală și în oraș și se plimba cu ochii în jos, rămas singur. „Am simțit că nu am loc pe pământ, nu voiam să mai trăiesc știind că toată lumea se uita la mine ca pe o cârpă însângerată”, spune Mónika.
În acest moment, este important de reținut că mulți adulți (tineri) care au fost abuzați în copilărie se luptă cu gânduri de sinucidere. Trauma suferită lasă adesea urme atât de adânci în supraviețuitori, încât uneori simt că este greu sau aproape imposibil să trăiască cu toate acestea.
Tutorii au venit și au plecat în casa din Sovata, autodistrugerea Monikai a continuat și a devenit din ce în ce mai rău. S-a învinuit pentru ceea ce s-a întâmplat, s-a întrebat ce ar fi putut face, de ce merita asta, de ce nu a fost dus înapoi la protecția copilului. Potrivit acestuia, chiar în ultimul moment, „Dumnezeu i-a auzit strigătul de ajutor” și mătușa Ani a ajuns în casă cu familia ei. Annamária Hajdú și-a început cariera de bucătar în casă, dar în scurt timp a devenit ea însăși educatoare: împreună cu soțul ei, au preluat locul lui A. și B. în supravegherea adolescenților.
„[Ne-a arătat cum este] dragostea necondiționată. Nu m-a judecat niciodată. (…) M-a iubit cu adevărat, nu m-a privit niciodată cu dispreț, la fel ca întregul oraș și întreaga fundație”
Mónika a plâns pentru prima dată în timpul interviului. „Nu mi-a spus niciodată să tac pentru că sunt doar o cățea nenorocită. M-a înțeles mereu”.
A avut de-a face cu fata în fiecare zi timp de luni de zile. Când Mónika a avut o criză de furie și nimeni nu a îndrăznit să se apropie de ea, mătușa Ani a îmbrățișat-o mult timp până s-a liniștit. Fata s-a îndrăgostit de cuplu.
„După aceea, în fiecare zi am devenit din ce în ce mai puternic și am putut să mă ridic. Am fost într-adevăr capabil să mă ridic complet dintr-un punct foarte, foarte profund și îi pot mulțumi pentru asta. Pentru că dacă el nu ar fi acolo, nici eu nu aș fi nicăieri. (…) Nici acum nu aș putea să vă spun ce a fost și cum a fost.”
Potrivit Annamária Hajdú și soțul ei, pe care i-am vizitat în casa lor din Marosvásárhely toamna trecută, la acel moment nu exista nicio îndoială în casa de copii că educatoarea a abuzat-o grav pe Mónika:
„Când am ajuns acolo, toate educatoarele au vorbit despre ce a făcut A., abuzul sexual nu era un secret pentru nimeni. Nu a fost o singură persoană care să fi spus că nu s-a întâmplat așa”.
În ciuda acestui fapt, Mónika a aflat doar de la cuplul Hajdú că, dacă l-a raportat pe A., „ar putea deveni un caz” și nu mai trebuia să se teamă că o va regăsi. Chiar dacă A. a părăsit orfelinatul, s-a întâmplat să o hărțuiască în continuare și să o urmeze pe stradă cu mașina, așa că Mónika nu a îndrăznit să meargă singură la școală. Pe lângă Mónika, ne-a confirmat acest lucru și un martor ocular care locuia în oraș la acea vreme.
Mónika a părăsit în cele din urmă instituția la sfârșitul verii lui 2017. Mai mult, pentru că Csaba Böjte a vrut s-o ducă într-o altă casă din Segesvár și a auzit că călugărul vrea să o aducă înapoi în casa lui A. Fata spune că, deși a vrut să termine școala, nu a vrut să meargă la altă instituție sau să fie din nou lângă A.. Prin urmare, Mónika a fugit și s-a ascuns într-o zonă împădurită a satului vecin cu iubita ei. Fratele său l-a dus în cele din urmă acasă la părinții săi adoptivi, deși era încă plasat la Casa de copii Szent József, așa că casa era responsabilă legal pentru el.
Böjte subliniază protecția copilului și școala
Csaba Böjte i-a spus lui Mércé că responsabilitatea nu revine în primul rând fundației în cazurile în care abuzul asupra copiilor în cămine nu este dezvăluit, deoarece un întreg sistem se ocupă deja de ei. El a subliniat că locuințele sunt inspectate în mod regulat de specialiști în protecția copilului, școlile angajează psihologi, medicii se ocupă de copii, ba chiar și educatorii sunt instruiți pentru depistarea cazurilor.
Pe de altă parte, atât foștii cât și actualii educatori spun că au apărut doar de câteva ori pe an de la protecția copilului, verificând în mare parte actele. Claritatea este îngreunată de faptul că de multe ori educatorii care lucrează în sistem nu pot distinge ce organizație de inspecție le-a vizitat, întrucât, pe lângă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), Agenția de Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) ) acreditează locuințele, de exemplu. Primul este consiliul județean, cel din urmă o organizație aflată în subordinea Ministerului Muncii. Katalin Miklea Hajnal, directorul județean al DGASPC, i-a spus lui Mércé când ne-am întrebat în toamna trecută că nici măcar nu au posibilitatea de a verifica serviciile sociale, asta se face de AJPIS.
„O dată la trei luni, avem și obligația de a monitoriza activitățile locuințelor la fața locului, dar asta nu trebuie privit ca o inspecție, deși vorbim cu copiii și cu angajații”, spune Miklea, adăugând că doar AJPIS poate pedepsi – dacă constată nereguli – iar în astfel de cazuri toată responsabilitatea revine furnizorului de servicii sociale. De asemenea, susține că în cazul în care organul de control AJPIS detectează o problemă cu un copil sau cu furnizorul de servicii, va sesiza protecția copilului, care va întreprinde demersurile necesare în acest caz.
Pe vremea lui A. nu toți copiii au fost plasați oficial și legal în căminul din Sovata. Raportul din 2016 al Direcției Județene pentru Protecția Socială și a Copilului Maros enumeră patruzeci de copii plasați în orfelinat, deși toate sursele noastre confirmă că numărul persoanelor care locuiesc acolo a fluctuat de fapt între 100 și 120.
„Au fost cazuri când au venit polițiștii cu protecția copilului, apoi am închis apartamentele în care erau paturi suplimentare sau apartamentul nu arăta, am spus că educatoarea nu este în casă, așa că nu se putea uita la el. În astfel de cazuri, cineva a anunțat casa înainte de inspecție și oricum a vizitat doar o dată sau de două ori pe an. Totul a fost îngrijit, nu au găsit niciodată o problemă”
– spune Lajos, un fost educator care a lucrat si sub conducerea lui A. la institut.
Ni s-a mai spus că atunci când autoritatea tutelară a ajuns la fața locului, s-a întâmplat ca trei educatoare să plece la „plimbare” cu copiii în oraș la indicațiile conducătorului casei. Sunt cei care cred că agenția pentru protecția copilului cunoștea cifrele reale, dar din moment ce a fost o problemă cu plasamentele la nivel național, au închis ochii la copii. Katalin Miklea Hajnal ne-a spus că nu știe că copiii au fost scoși „la plimbare” în Szováta când a sosit protecția copilului.
Totodată, Éva Bojoievschi a spus că legea protecţiei copilului a fost schimbată la momentul în care aceasta a preluat instituţia, iar departamentul de protecţie a copilului a spus că toate dosarele de plasament ale copiilor trebuie rezolvate. Potrivit acestuia, protecția copilului era conștientă și că actele nu erau în regulă până atunci, dar l-au purtat cu răbdare acasă. S-a menționat însă de mai multe ori că dacă situația nu se rezolvă, locuința își poate pierde licența. Fostul șef al casei a mai adăugat că a fost pentru o lungă perioadă de timp managerul de caz al copiilor căminului și abia ulterior a devenit clar că nu ar fi trebuit să se angajeze în acest sens, întrucât serviciul de protecție a copilului este obligat să numească un manager de caz. pentru fiecare copil.
Când Mónika a părăsit casa în 2017, ea și Annamária Hajdú au încercat să raporteze abuzul și neglijența și au depus o plângere oficială la centrul de protecție a copilului din Marosvásárhely. Mónika spune că de atunci nu a fost anunțată de rezultatele anchetei, deși a cerut în repetate rânduri să-și vadă dosarul. Katalin Miklea Hajnal a răspuns întrebării noastre că nu poate dezvălui informații despre cazurile care implică copii, dar biroul pe care îl conduce nu este obligat să informeze reclamanții cu privire la rezultatele investigației lor. Dacă, în schimb, depun o cerere oficială și indică exact ceea ce îi interesează, vor primi informațiile.
În perioada trecută, Mónika a încercat să găsească cât mai multe dovezi cu privire la tratamentul ei și încearcă să determine parchetul Segesvár să-și redeschidă cazul. De aceea fata a vrut să-și acceseze dosarul înregistrat acasă, dar s-a dovedit că nu era acolo. Potrivit educatoarelor care lucrează în prezent acolo, documentul poate să fi rămas la Éva Bojoievschi, deoarece ea nu mai locuia în casă spre sfârșitul perioadei de șef de casă, așa că și-a luat multe acte acasă și s-ar fi putut pierde cu ea. . Bojoievschi susține că știa foarte bine că era interzisă scoaterea documentelor din instituție, așa că nu a făcut-o niciodată.După el, dosarul ar trebui să fie acolo. Căminele sunt obligate să actualizeze în permanență dosarele copiilor aflați în grija lor, iar după ce copiii părăsesc instituția, aceste documente trebuie arhivate – este considerată o încălcare a legii, dacă dosarul Monicăi se pierde. În declarația lui Katalin Miklea Hajnal, aceasta a confirmatDe exemplu , dacă Mónika chiar nu are dosarul, ea are opțiunea de a trage instituția responsabilă într-un proces.
Nici un medic pediatru nu a mers des la institutul Sovata, i-a văzut pe copii doar când educatoarele i-au dus la examene sau la vaccinări obligatorii.
„Dacă sunam să văd un copil pentru că are o erupție cutanată, nu se apropia de el, s-a oprit la ușa camerei și a spus că trebuie să aibă scabie. Am spus nu, trebuie să fi mâncat ceva rău”
– spune Áron, care în prezent este educator, despre „consultații”. Astfel, ar fi fost greu de observat semnele de deteriorare externă. Căminul s-a despărțit de medicul de familie în urmă cu câțiva ani, știm că actualul șef al căminului, care i-a succedat Evei Bojoievschi, nu a fost mulțumit de el.
La Școala Gimnazială Profesională Domokos Kázmér, la care a urmat Mónika, atât profesorii, cât și directorul ne-au negat că au auzit că fata a fost abuzată. Directorul Ferenc Vass a spus că a primit zvonuri tulburătoare că A. are grijă de animalele sale împreună cu copiii, dar când l-a întrebat pe bărbat despre asta, acesta a negat. Potrivit acestuia, de obicei nu există nicio problemă deosebită cu copilul care vine de acasă, dacă există, o pot rezolva constructiv cu educatoarele.
„Dacă copilul nu se poartă bine, le spun părinților. Dadeam o palmă sau două, dar din moment ce nu e permis și s-a chemat poliția, nu o mai fac. Prefer să-i spun tatălui lor că se va descurca acasă”, spune el.
Deocamdată, există în principal zvonuri despre schimbări
Ca urmare a articolelor publicate anul trecut, șeful ordinului franciscan din România a anunțat că va declanșa o anchetă internă privind funcționarea căminelor de copii. Erik Urbán ne-a spus că ancheta a constat într-o conversație cu Csaba Böjte, deoarece sfera lor se limitează la faptul că Ferenc Böjte este el însuși un călugăr franciscan. Întrucât nimeni altcineva dintre franciscani nu este membru al consiliului de administrație, potrivit șefului provinciei ordinului, ancheta nu s-ar fi putut extinde mai mult, iar acesta a refuzat să ofere mai multe detalii despre dacă Csaba Böjte a fost găsit responsabil moral.
„S-au făcut pași, au fost închise case, s-au făcut renovari”, spune Erik Urbán. L-am întrebat și pe Csaba Böjte despre asta, care a spus că el și Erik Urbán au fost de acord să închidă „casele cu probleme”. El nu a oferit mai multe informații despre acest lucru, dar a spus că, oriunde va fi posibil, vor încerca să predea casele de copii pe care le-a creat în întreținerea administrațiilor locale. Acest lucru s-a întâmplat deja într-un caz, la Karcfalva din județul Hargita, dar nu știm încă mai precis cum. Mai mult, există multă incertitudine în rândul angajaților fundației, sunt doar zvonuri despre ce se va întâmpla în cadrul organizației. A fost un educator care a încercat să ne întrebe dacă avem mai multe cunoștințe despre asta.
Mónika a fost făcută publică pentru că multă vreme a crezut că abuzurile au avut loc doar în locuința din Sovata, dar după ce articolele despre abuzurile din casele de copii din Impéri și Tusnád au fost publicate vara trecută, și-a dat seama că alții ar fi fost abuzați la Fundația Szent Ferenc, și ea vrea, dacă cu ajutorul publicului acest lucru nu s-ar mai putea întâmpla.
