UE dorește să-și stimuleze economia afectată de coronavirus cu împrumuturi comune. Modelul de finanțare propus este unul foarte îndrăzneț. Și, încă o dată, copiii noștri vor fi cei care vor plati datoria.
Președintele Comisiei UE a propus un proiect de buget pentru următorii șapte ani. Va fi interesant să vedem ce rămâne din acesta după ce cele 27 de state membre și-au spus cuvântul. Amestecul de pachete de salvare și reforme bugetare trebuie să obțină aprobarea unanimă. Vor fi câteva negocieri dure în săptămânile următoare, în special cu privire la cine va obține mai mult și în ce condiții.
Ursula von der Leyen susține că a discutat acest plan urgent împotriva crizei cu toate guvernele și nu a întâmpinat nicio opoziție fundamentală. Acest lucru se poate întâmpla pentru că, pentru a plăti fondul de reconstrucție, europenii au folosit un truc financiar care pune povara nu pe contribuabilii de astăzi, ci pe generațiile viitoare. UE dorește să împrumute 750 de miliarde de euro, cu rambursări care să înceapă abia în 2028 și acestea să fie în rate distribuite până la 30 de ani.
Rambursarea va fi finanțată din noi impozite sau „resurse proprii” ale fiecărui stat membru așa cum sunt numite în jargonul UE. UE în sine nu poate majora impozitele. Cu toate acestea, până în prezent, statele membre ale UE au interzis întotdeauna Comisiei UE să colecteze cantități semnificative din „resursele proprii”. Veniturile proprii și impozitele proprii echivalează cu puterea, iar acest lucru este un lucru pe care statele membre nu doresc neapărat să îl predea la Bruxelles.
Pentru a strânge banii pentru a plăti ratele începând cu 2028, von der Leyen propune impozite vagi pe deșeuri de plastic, dioxid de carbon și importuri dăunătoare climei din țările terțe. În termeni de politică fiscală, asta este o gândire visătoare. În cele din urmă, statele membre vor plăti aceste datorii – și, desigur, în ultima analiză, contribuabilii europeni vor fi cei care vor plăti.
Planul poate fi, de asemenea, să nu se plătească cu adevărat datoria către UE – conform contravenției din tratatele sale – acum, pentru prima dată, se dorește ca datoria pur și simplu să se refinanțeze din nou și din nou, după cum tind statele în general să facă.
Pentru membrii UE, planul de datorie – pentru care statele nu trebuie să-și angajeze resurse proprii, doar garanții – este soluția cea mai elegantă, deoarece înseamnă că sarcina nu va cădea asupra bugetelor naționale în acest moment.
Și astfel problema este împinsă în viitor. Având în vedere criza economică declanșată de măsurile de combatere a coronavirusului, este de înțeles că UE are în vedere această soluție. Dar Comisia și statele membre ar trebui să fie sincere cu privire la ceea ce fac și să nu pretindă că datoriile ar putea fi plătite într-o zi cu o formă vagă de impozitare.
În acest fel, numele pe care Ursula von der Leyen l-a dat programului economic – „Next Generation EU” – ar avea și mai mult sens. Este următoarea generație din Europa care va plăti pentru criza de astăzi. Pe lângă deficiențele de miliarde de euro din bugetele naționale, acestea au și datorii către UE – și, dacă toate merg bine, câteva investiții sensibile.
Totuși, pentru Uniunea Europeană, nimic mai bun nu s-ar putea întâmpla – pentru că datoria leagă oamenii și statele, împreună. Retragerea dintr-o comunitate viitoare de răspundere solidară, o uniune a datoriilor, va fi aproape imposibilă, deoarece ar fi foarte scump. Prin urmare, UE va avea un fel de garanție a existenței sale continue, notează dw.com.
