România pare tot mai mult o republică bananieră, nu un stat european. Alegătorii sunt doar decor, votul e tolerat doar dacă „iese bine”, iar cei care susțin un candidat indezirabil devin automat suspecți. Cazul lui BogPR este grăitor: un cetățean activ civic, a cărui „vină” este că l-a sprijinit public pe Călin Georgescu – candidatul pe care sistemul nu l-a putut controla și pe care se temea că românii l-ar fi votat masiv.
BogPR nu a comis vreo crimă. Nu a delapidat bani publici, nu a traficat influență. Singura lui „greșeală” a fost că și-a folosit libertatea de exprimare pentru a susține un om curat. Un om care, dacă ar fi ajuns pe buletinul de vot, ar fi câștigat Președinția. Dar sistemul nu putea permite așa ceva. Așa că a scos din mânecă arma favorită: anularea alegerilor.
Exact ca în America de Sud, când poporul alege „greșit”, alegerile se suspendă, Constituția se interpretează creativ, iar candidatul sistemului este impus pe tăcute. Cei care protestează sunt reduși la tăcere. Cei care sprijină vocea alternativă sunt hărțuiți. BogPR este doar primul exemplu. Un mesaj transmis clar: dacă nu joci după regulile lor, vei plăti.
În loc să fie anchetați cei care au anulat alegerile, sunt vânați cetățenii care nu se aliniază. Dosarele se fabrică, imaginea se murdărește, libertatea se strânge tot mai mult în jurul celor care îndrăznesc. Justiția tace. Presa acoperă. Iar poporul privește tot mai resemnat.
Românii trebuie să înțeleagă: nu e vorba doar de BogPR. Este vorba de noi toți. Dacă azi nu avem voie să susținem un candidat ca Georgescu, mâine nu vom mai avea voie nici să votăm. Și atunci, cu ce ne mai deosebim de dictaturile pe care le condamnăm doar din politețe diplomatică?
