În Macedonia de Nord pădurile sunt protejate cu interdicții și amenzi. În România, dispar cu drujba, camioanele și complicitatea politică

În timp ce Macedonia de Nord interzice accesul în păduri pentru a preveni incendiile, impunând amenzi de până la 2.000 de euro, în România pădurile sunt decimate zilnic sub ochii autorităților. Nu doar nepăsarea, ci și complicitatea politică alimentează un fenomen care, în ritmul actual, riscă să lase generațiile viitoare fără nicio urmă de codru.

Macedonia de Nord a decis, prin Ministerul Agriculturii și Silviculturii, să interzică complet accesul în păduri și zone montane până la finalul lunii august. Măsura vine ca reacție la temperaturile extreme prognozate în perioada următoare, cu maxime de până la 41 de grade Celsius, și are un scop clar: prevenirea incendiilor de vegetație.

„Deplasarea cetățenilor se poate face doar pe baza unui permis scris, emis de instituțiile responsabile cu protecția pădurilor”, a anunțat oficial ministerul. Cei care încalcă această regulă riscă amenzi între 1.500 și 2.000 de euro. Statul nord-macedonean nu se joacă cu siguranța pădurilor și nici cu integritatea mediului.

În România însă, pădurile sunt tratate ca o resursă fără stăpân. În loc de protecție avem toleranță. În loc de sancțiuni clare avem contracte cu „băieți deștepți” ai lemnului. Pădurile dispar cu tot cu drumuri forestiere, vârfuri de munți și biodiversitate, iar în spatele drujbelor și camioanelor stă o rețea complexă de interese economice și, mai grav, politice.

Un exemplu elocvent este cel din județul Suceava, unde în 2023 presa locală și națională a publicat imagini cu sute de metri cubi de lemn tăiați ilegal din pădurea Moldovița, zonă aflată teoretic sub protecție. Camioane încărcate cu lemn au fost filmate părăsind pădurea fără documente clare, iar anchetele jurnalistice au arătat că firma exploatatoare avea legături cu un fost parlamentar local și membri ai administrației silvice. Mai grav, deși au fost sesizări și dovezi clare, autoritățile au pasat responsabilitatea de la un birou la altul, fără ca tăierile să fie oprite.

Acesta nu este un caz izolat. România este plină de păduri care dispar fără ca cineva să răspundă. În multe situații, pădurarii care refuză să închidă ochii sunt amenințați sau chiar agresați. În schimb, cei care „colaborează” sunt protejați de un sistem care pare construit nu pentru protejarea mediului, ci pentru exploatarea lui la maximum.

În țările vecine, precum Kosovo și Albania, autoritățile avertizează de asemenea asupra pericolelor asociate temperaturilor extreme. În Albania, vremea se va menține uscată timp de cel puțin șapte zile, cu temperaturi între 39 și 41 de grade Celsius în zonele de câmpie. Riscurile de incendii forestiere sunt majore, dar autoritățile iau măsuri clare de prevenție.

România, în schimb, cu unul dintre cele mai valoroase fonduri forestiere din Europa, nu doar că nu ia măsuri preventive, dar pare că închide ochii în mod deliberat. Fără transparență, fără controale reale și cu o complicitate politică adânc înrădăcinată, pădurile dispar, iar cu ele dispare și o parte esențială din identitatea și viitorul nostru.

Într-o vreme în care alte state din regiune iau măsuri drastice pentru a preveni dezastrul, România rămâne blocată în tăcerea vinovată a celor care ar trebui să apere, dar preferă să semneze. Sau să tacă.