Agențiile de știri transmit despre incendiul izbucnit la o proprietate a lui Miron Mitrea din Delta Dunării. Fostul ministru și fostul condamnat pentru corupție, actualmente comentator de televiziune și profesor de democrație, a avut parte de un mare necaz. I-a ars o parte din agoniseala sa de sindicalist și de ministru, de parlamentar și de soț de parlamentar.
Probabil că Miron Mitrea suferă la această pierdere. Sau nu-i pasă. Mai are și alte case în țară și în străinătate (de la mama) și dă semne că trage sfori la politică ca să facă și alți bani. Cu alte cuvinte, s-ar putea să nu-i pese. Din păcate, problemea nu este doar a lui. Este și a noastră. Incendiul poate fi de la un scurt circuit. Ar fi cel mai simplu. Sau de la o răzbunare a unui om căruia i-a făcut o nedreptate sau care pur și simplu i-a purtat pică. Și asta ar fi o explicație pe care numai legea o poate bate în cuie. În același timp, incendiul proprietății lui Miron Mitrea poate avea cauze care merită luate în seamă.
Casa lui Miron Mitrea, incendiată
Poate veni de la o mînie greu de dus în instanțe. Există un procent de nemulțumire în societate. În Deltă, în București, în sate, în orașe, peste tot. Cetățenii văd cîte nedreptăți și cîte abuzuri se petrec, cîte hoții de proporții au loc la vedere și cum mai toate se spală în văzul tuturor. Mai ieri, s-a anunțat că în dosarul Otopeni lui Cătălin Lăscuț, Curtea de Apel București i-a acceptat acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de acesta cu procurorii. Omul ia doar 2,6 ani cu suspendare în vreme ce pe aeroportul Otopeni continuă afacerile cu prețuri exorbitante. Un croisant de 3 lei se vinde cu 18 lei. Parte la costuri, parte la profit, parte la șpăgi! Miniștrii și directorii implicați în supravegherea și controlul afacerii merg mai departe. Procurorii au devenit experți în acorduri de recunoșatere. Circulă și zvonuri despre înțelegeri. Dai ceva pe lîngă și semnezi un asemenea acord și scapi cu suspendare.
Ar fi cumplit de revoltător dacă detaliul acesta ar fi parte dintr-o practică, iar fenomenul s-ar confirma și s-ar întinde.
Oricum, românul ajuns pe Otopeni vede găinăria și află soluția procurorilor și a judecătorilor. Vede și cazurile de fraudă grosolană, de tunuri din averea statului care s-au încheiat la fel? S-au prescris!
Cît poate continua cu dosare de corupție care se prescriu după regizate trageri de timp? Cît se poate ca oameni băgați pînă în gît în afaceri necurate să continue să dea lecții publice de democrație și de respectarea legii? Este și cazul lui Miron Mitrea. Și al lui Maricel Păcuraru. Și al altora abia ieșiți din pușcărie care toacă poporul la cap cu soluții și scenarii de salvare, progres, prosperitate, revoluție, ordine și democrație?
Pînă unde poate continua ofensa aceasta la adresa cetățeanului român?
Un fenomen asemănător s-a produs și în Grecia, o țară cu cetățeni mult mai versați în șmecherii. Și acolo, marii bandiți au tot scăpat pînă într-o zi cînd organizații teroriste au început să joace un rol. Organizația teroristă „17 noiembrie“ a început să-i execute pe cei scăpați din ghearele justiției. Au trecut ani pînă cînd această grupare să fie anihilată. Este doar un exemplu de derapaj generat de nemulțumirea poporului în fața ineficienței instituțiilor statului.
Probabil că tupeul marilor condamnați de a da lecții publice precum și jongleriile cu cîntec din Justiție să fie și ele la baza unui asemnea comportament aberant.
Ar putea fi semnul că mulți romani nu mai suportă!
