Cazul Theodoru e de psihiatrie, nu de SRI sau DIICOT. Dar și cele două tot de psihiatrie sunt
Spectacolul grotesc regizat de DIICOT și SRI în cazul „grupării Theodoru” arată un nivel de amatorism și lipsă de profesionalism greu de imaginat. Se vorbește despre o amenințare la adresa securității naționale, despre un „comandament” paramilitar, despre conspirații și planuri de răsturnare a ordinii constituționale. Iar în mijlocul acestei „rețele periculoase” se află un bătrân de 101 ani, Radu Theodoru, care abia mai merge. Asta e marea „amenințare” pentru statul român?
Oricine are un minim de discernământ înțelege că acest dosar este o glumă proastă. În loc să se ocupe de rețelele de crimă organizată reale, de corupția care sufocă instituțiile sau de influențele externe care subminează România, SRI și DIICOT au ales să își piardă vremea cu un scenariu de film prost. Presa aservită serviciilor, cum era de așteptat, preia fără să clipească această ficțiune, prezentând un grup de pensionari ca fiind o „organizație clandestină” care ar putea pune în pericol securitatea națională.
Adevărul este că avem de-a face cu o încercare stângace de manipulare, cu un dosar care nu se susține și cu instituții care își justifică existența prin inventarea de „amenințări”. E mai ușor să creezi o poveste cu un grup de nostalgici naționaliști decât să te ocupi de rețelele mafiote care drenează resursele țării.
Adevăratele probleme ale României nu sunt niște bătrâni care scriu manifeste și se întâlnesc la o cafea să discute despre geopolitică. Adevăratele probleme sunt incompetența și servilismul celor care ar trebui să apere cu adevărat securitatea națională, dar care se ocupă cu circul mediatic și cu vânători de vrăjitoare ridicole. Dacă acesta e nivelul serviciilor și al procurorilor din România, atunci singurul pericol real este chiar incompetența lor.
