Doamnelor și domnilor, bine ați venit la rubrica „Cum să faci politică în România fără să știi nimic”. Astăzi, episodul: Siminica Mirea. Fostă PDL-istă, apoi PNL-istă, acum PSD-istă cu acte-n regulă. Dacă mâine s-ar reinventa PRM-ul, probabil l-ar lua și pe acela la rând. În politică, traseismul e sport național, iar Siminica e maratonistă.
La capitolul „diplome”, CV-ul începe cu Bioterra. Nu, nu e vreo universitate de prestigiu, ci o fabrică de diplome pentru cine vrea hârtie cu ștampilă. Așa a apărut legenda: că e „om cu școală”. În realitate, a făcut un liceu cu pretenții, echivalent cu „nimic de spus, dar diplomă să fie”. Prietenii recunosc: nici comportamental nu e mai sus.
Dar să trecem la limbi străine. Oficial, știe engleză și franceză. Neoficial, totul sună ca în Caragiale. Vorbește mult, dar nu înțelege nimeni. Probabil nici ea. Și aici e miezul: în politică nu contează să înțelegi, contează să repeți. În fond, dacă în Parlament se vorbește în lozinci, ce rost are să stăpânești o limbă străină?
Ca orice politician cu „merite”, se laudă cu ce are: carnet de conducere categoria B. Aici e simplu: singura diplomă reală, recunoscută și verificată. În rest, discursurile sunt scrise de consultantul personal. Da, există cineva plătit să-i pună vorbele pe hârtie, pentru că altfel ar rămâne la „Bună ziua”.
Și să nu uităm episodul Diatrans SRL. Firma condusă de Siminica a explodat fix în 2014–2015, când ea s-a repoziționat mai bine în politică. Adică fix perioada în care traseismul i-a deschis ușile potrivite. Coincidență? Să fim serioși. A fost doar confirmarea că în România politica hrănește afacerile, nu invers.
În concluzie, Siminica Mirea e exemplul perfect al politicianului român de carton: diplome ieftine, traseism scump, consultanți care scriu pentru ea și o fudulie care bate orice competență. Dar, ce să vezi? În PSD e suficient. Și de ce n-ar fi? Acolo nu se caută elite, ci docili cu carnet de partid.
