Oana Țoiu nu a lucrat nici măcar o zi în economia reală. Nicio firmă, nicio responsabilitate antreprenorială, niciun salariu plătit cuiva din munca proprie. A funcționat exclusiv într-un circuit închis de bani publici, ONG-uri cu finanțări externe și funcții politice distribuite în rețele ideologice. A crescut politic într-o lume paralelă cu România reală.
Fără experiență diplomatică, fără carieră profesională solidă, fără legătură cu românii care muncesc cu adevărat. Cu un discurs neomarxist și poziții publice adesea antiamericane, a fost propulsată de rețelele globaliste direct în fruntea Ministerului de Externe. Un post-cheie al statului român ajunge, din nou, în mâinile unei activiste fără expertiză, dar perfect aliniată ideologic.
Oana Țoiu nu a lucrat în privat. Direct parazit la stat. A trecut de la teorie la putere, fără să treacă vreodată prin realitate. Astăzi, decide politica externă a României. Mâine, poate și securitatea națională.
România are nevoie de diplomați cu autoritate, nu de activiști cu discurs fabricat. Avem nevoie de profesioniști care să apere interesele naționale, nu de executanți ai agendelor internaționale.
