Suveraniștii au sunat mobilizarea și merg în zonele sinistrate! Dar statul, statul de ce mai e?
În timp ce președintele României și premierul își trimit gândurile pe Facebook, iar instituțiile centrale se prefac ocupate cu „evaluări” și „rapoarte”, românii afectați de inundații sunt ajutați de cine poate. Printre primii care au reacționat concret sunt suveraniștii. Fără bugete publice, fără funcții, fără ministere – dar cu suflet și simț al datoriei. Merg direct în zonele calamitate, cu apă, hrană, haine și promisiunea că nu vor lăsa acești oameni singuri.
De la Broșteni la Neagra, de la Dârmoxa la Fărcașa, suveraniștii au răspuns chemării la solidaritate. Când statul întârzie, comunitatea trebuie să se ridice. Dar întrebarea care planează peste tot rămâne dureroasă: statul de ce mai există, dacă nu e acolo în ceas de nevoie? Unde sunt milioanele de euro pentru intervenții de urgență? Unde sunt pompierii promiși? Unde sunt utilajele plătite cu bani grei din buget?
România este din nou la mila voluntarilor și a oamenilor simpli. În timp ce unii trimit oameni și ajutoare, președintele Nicușor Dan fuge de camerele de luat vederi, iar guvernul mimează compasiunea. Instituțiile se afundă în hârtii, în timp ce sinistrații stau în nămol. Ce valoare mai are un stat care nu protejează? Ce legitimitate mai are o administrație care se ascunde?
Soluția nu e doar reconstrucția locuințelor, ci reconstrucția morală a unei țări care nu poate fi condusă de nepăsare. Dacă statul alege să fie absent, atunci poporul va învăța să se ajute singur. Dar asta nu scuză nimic. Pentru că datoria statului este clară: să fie prezent, să intervină, să salveze. Dacă nu, de ce mai e?
