Structura creditării în România reflectă priorități care, analizate în detaliu, ridică serioase întrebări cu privire la direcția în care se îndreaptă economia națională. Majoritatea resurselor financiare sunt alocate către persoane fizice, fie prin credite de consum, fie prin credite ipotecare, în timp ce firmele, care reprezintă motorul dezvoltării economice, rămân subfinanțate.
Această dinamică poate părea justificată la prima vedere, având în vedere profitabilitatea crescută și riscurile mai mici asociate împrumuturilor pentru populație, însă, pe termen lung, ea expune economia unor dezechilibre profunde.
Creditele de consum constituie o parte semnificativă a portofoliului băncilor din România, reprezentând aproximativ 37,5% din totalul împrumuturilor acordate persoanelor fizice. Aceste împrumuturi permit consumatorilor să acceseze bunuri și servicii pe care nu le-ar putea achiziționa din veniturile curente, stimulând cererea pe termen scurt. Totuși, această abordare aduce cu sine mai multe riscuri. Creditele de consum cheltuiesc practic veniturile viitoare ale populației, reducând capacitatea acesteia de a consuma în anii următori. În plus, ele contribuie mai puțin la economia reală, deoarece nu susțin producția sau crearea de bunuri și servicii noi. Inflația generată de cererea artificială și riscurile asociate supraîndatorării sunt doar câteva dintre problemele care însoțesc această tendință.
Pe de altă parte, creditele ipotecare reprezintă aproximativ 58% din totalul împrumuturilor acordate persoanelor fizice, o creștere semnificativă comparativ cu anii precedenți. Aceasta reflectă un interes crescut al populației pentru achiziția de locuințe, susținând indirect sectorul construcțiilor. Totuși, piața imobiliară rămâne vulnerabilă la speculații și bule financiare, mai ales în absența unor reglementări clare. Supraîndatorarea populației pentru achiziția de locuințe poate deveni o problemă majoră în perioadele de recesiune, când veniturile scad, iar rambursarea creditelor devine dificilă.
În timp ce populația are acces la o proporție semnificativă din resursele financiare, persoanele juridice, în special IMM-urile, se confruntă cu dificultăți în accesarea creditelor. Aceste firme, care ar trebui să fie principalul motor al economiei prin crearea de locuri de muncă și valoare adăugată, primesc mult mai puțin sprijin decât ar fi necesar. Subfinanțarea companiilor limitează capacitatea acestora de a investi în tehnologii moderne, de a se extinde pe piețele internaționale și de a stimula exporturile. Agricultura, un sector strategic pentru România, beneficiază de finanțare insuficientă, în ciuda potențialului său de a asigura securitatea alimentară și de a genera surplusuri pentru export.
Această structură dezechilibrată a creditării este rezultatul unui cumul de factori. Băncile preferă creditele de consum și ipotecare datorită riscurilor mai mici și dobânzilor mai mari, care le aduc profituri imediate. Mediul economic din România, caracterizat de birocrație, instabilitate fiscală și obstacole administrative, descurajează finanțarea firmelor, care sunt percepute ca fiind mai riscante. În același timp, lipsa unor politici economice coerente, care să stimuleze finanțarea sectoarelor productive, accentuează acest dezechilibru. Guvernul și băncile centrale nu au impus până acum reglementări care să condiționeze distribuția creditelor în funcție de priorități strategice.
Pentru a asigura o economie sustenabilă, România trebuie să-și regândească modelul de creditare. Creditele pentru consum ar trebui să fie strict limitate la nevoi esențiale, iar accesul la ele să fie reglementat pentru a preveni supraîndatorarea populației. În schimb, trebuie prioritizate creditele pentru firme, în special pentru cele din sectoare strategice precum agricultura, energia verde și tehnologia. Guvernul ar trebui să ofere garanții de stat și dobânzi preferențiale pentru proiectele productive, creând un mediu favorabil investițiilor. Educația financiară a populației și antreprenorilor este, de asemenea, esențială, pentru a încuraja utilizarea responsabilă a creditelor și pentru a dezvolta o cultură a economisirii și investițiilor.
România are nevoie de o schimbare fundamentală în modul în care sunt alocate resursele financiare. Fără o economie bazată pe producție și investiții productive, creșterea economică va rămâne fragilă și dependentă de importuri și împrumuturi externe. Este momentul ca băncile, guvernul și sectorul privat să colaboreze pentru a redirecționa resursele financiare către domeniile care contează cu adevărat. Producția și inovarea trebuie să devină prioritățile strategice, iar consumul să fie rezultatul natural al unei economii sănătoase. Numai astfel România își poate construi un viitor economic stabil și prosper.
