30 de ani de la moartea cuplului Doina și Ion Aldea Teodorovici: Asasinat sau accident tragic!?

Se împlinesc 30 de ani de la cumplita moarte a inimilor gemene ale națiunii române, Doina și Ion Aldea Teodorovici. Au trecut 30 de ani și asupra acestui caz încă planează suspiciunea de crimă la comandă. Soții Doina și Ion Aldea Teodorovici au luptat enorm pentru ca în Basarabia să se revină la grafia latină și ca limba Română să redevină limba oficială în stat, dar nu în ultimul rând pentru Marea Unire a Basarabiei cu România. Chiar și în zilele noastre, în Constituția Republicii Moldova nu este introdusă ca limbă oficială, limba română, iar Maia Sandu, actualul președinte al statului nici nu are de gând să facă demersurile necesare pentru a restabili adevărul istoric.

Pentru cei care nu știu, Rusia nu iartă niciodată. Avem multiple exemple de asasinate comandate de Kremlin, iar cei care au deranjat Moscova au de ce să se teamă pentru viața lor. Soții Teodorovici erau fix două personaje ce știrbeau puternic imaginea Moscovei la margine de imperiu. Potrivit informațiilor pe surse se vorbește de un asasinat plănuit de KGB și executat cu ajutorul structurilor militare din România. Practic, noi ca popor ne-am ucis cele mai mari valori. Este grav să acuzăm poporul, dar poporul l-a ales pe Ion Iliescu în funcția de președinte al statului. Poporul a fost și el părtaș la crimele regimului, la fel cum și astăzi e părtaș la alegerea răului cel mai mic.

Multe dintre indicii duceau către ipoteza unei crime premeditate, dar totul a fost băgat sub preș de autoritățile române

Soții Doina si Ion Aldea Teodorovici sunt aceia care după revoluția din Decembrie 1989 au cântat primii despre limba româna, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel în cultura basarabeană) și prin toata activitatea lor culturală și politică au militat pentru unirea Basarabiei cu România. Daca astăzi elevii învață în limba româna, iar alfabetul latin a fost reintrodus în școlile din Basarabia, aceste lucruri se datorează, în mare parte, și soților Teodorovici. În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992 glasul celor doi cântăreți, care au închinat mii de suflete românești, a fost curmat în timp ce mașina cu care se deplasau de la București la Chișinău a intrat într-un copac, la 49 de kilometri de Capitala României, în dreptul localității Coșereni. În acel moment, moartea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici a fost percepută ca o tragedie națională.

Cu toate acestea, autoritățile românești de atunci au catalogat totul ca un nefericit accident, chiar dacă multe dintre indicii duceau către ipoteza unei crime premeditate. 

„În noaptea în care cei doi au murit, „Europa Liberă” a difuzat o știre potrivit căreia accidentul s-a produs în urma apariției pe șosea a unei mașini blindate. Tot în acea perioadă, canalele media au relatat faptul că la sosirea ambulanței Doina încă trăia, nu murise pe loc, iar personalul ambulanței a refuzat să o ducă la spital, ei ridicând doar trupul fără viață al lui Ion Aldea Teodorovici, în timp ce a a fost lăsată să se zbată între viață și moarte. Ciudat a fost și faptul că șoferul mașinii și ocupantul scaunului din dreapta acestuia au scăpat fără nicio zgârâietură, în timp ce Ion și Doina Aldea-Teodorovici, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului”, scria în 2004, Ziarul de Gardă de la Chișinău, care a făcut o anchetă proprie, cu titlul „Crimă premeditată sau accident în cazul soților Ion și Doina Aldea-Teodorovici?”, care conținea mărturiile mai multor personalități ale vremii referitor la accident.

Ce spunea poetul Grigore Vieru

„Scriitorul Grigore Vieru, unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Aldea Teodorovici: „În toți acești 12 ani nu s-a facut nimic pentru a elucida cauzele accidentului, nici la noi, nici în România. Personal, n-am fost solicitat pentru nici o anchetă și acest lucru mă miră. Îmi este foarte greu să spun dacă a fost crimă sau accident. În ultima vreme, Doina si Ion îmi povesteau că, nopțile, erau amenințați prin telefon cu moartea. Mi-au arătat și niște scrisori cu un conținut amenințător. Sunt lucruri care mă fac să cred că accidentul a fost unul gândit din timp, dar nu pot afirma. Mai știu că cel care era lângă șofer în noaptea de pomină a dispărut”.

Ion Ungureanu, ministrul Culturii de atunci: „Îmi amintesc că veneam din România în ziua în care s-a produs accidentul. Eram împreună cu Mihai Cimpoi. Am oprit mașina și nu ne puteam veni în fire. Imediat, mi-am amintit cum m-am despărțit de ei. Veniseră să-mi solicite sprijinul la realizarea unui videoclip. N-am demarat nici o anchetă. Ne-am limitat la versiunea oficială a părții române – că moartea a survenit în urma unui accident rutier. Era perioada de ascensiune a renașterii naționale, nici nu bănuiam că puteau fi puse la cale atacuri atât de tragice. Abia mai târziu am înțeles că lucrurile nu stau chiar așa, dupa cum ne sunt prezentate. Mai târziu mi-a părut ciudat și faptul că șoferul a rămas în viață. Nu mă pot Iansa, pronunța vizavi de faptul dacă a fost crimă sau accident. Pot să vă spun că sculptorul Mihai Prepeliță a declarat odată că are dovezi sigure că a existat o comandă de lichidare a Doinei și a lui Ion”.

Traianus, scriitor: În 1997, fratele lui Ion, Petre Teodorovici, îmi povestise că unchiul său din București, Chiril, pusese mâna pe niște documente ale Securității române. Acestea argumentau cu lux de amănunte că moartea celor doi a fost un accident intenționat, provocat de structurile Securității de la Chișinău, la comanda unor forțe politice de atunci. Nu pot însă dovedi dacă a fost sau nu așa”.

Eugenia Marin, mama Doinei: „Mi-au adus doi copii în sicrie. Nu știu ce s-a întâmplat. Îmi pare rău că nu am reținut numele celor care, la cimitir, mi-au spus că în acea noapte, la ora 2,00, după ce s-a produs accidentul, «Europa Libera» a difuzat o știre că, din cauza unei mașini blindate fără lumină, într-un accident au decedat copiii mei. Ancheta desfășurată de autoritățile de la București a fost una superficială. Judecătorul care examina dosarul ne-a întrebat ce vrem noi de la cel vinovat. I-am răspuns că vrem să fie pedepsit după cum prevede legea. Ne-a răspuns ca va face așa cum crede el de cuviință. La proces n-a fost prezent nici un reprezentant al presei. Chiar dacă ar fi reluată ancheta, nu cred că vor fi rezultate. Când am declarat, într-un cerc restrâns, că voi depune o cerere pentru ca dosarul să fie reactivat, seara am și fost telefonată de o persoana necunoscută și amenințată. «Să nu uiți că ai copil», mi-a spus vocea, și eu, cum am rămas numai cu Cristi, am renunțat… Din România am primit o casetă de la un avocat, care spunea că este gata să preia dosarul gratis. Caseta a dispărut. De ce Doina si Ion au luat calea pribegiei? Pentru ca nimeni nu le-a oferit nici patru metri pătrați să aibă unde își înregistra piesele…”.

Există și o interpelare a ministrului de Interne, Vasile Blaga

În septembrie 2006, deputatul Marius Iriza adresa ministrului român al Administrației și Internelor o interprelare în care solicita să facă lumină în cazul morții soților Aldea-Teodorovici și să acheteze ipoteza unei crime premeditate.

Deputatul puncta în adresarea sa că artiștii Ion și Doina Aldea-Teodorovici, „prin activitatea lor culturală și politică, au militat pentru re-unirea Basarabiei cu România” și pentru revenirea la limba română și grafia latină, că soții Aldea-Teodorovici „sunt primii care în anii 90 au cântat despre limba română și Mihai Eminescu” și că „dacă elevii basarabeni învață în limba română, iar alfabetul latin a fost introdus în școlile din Basarabia, aceste succese se datorează, în mare parte, și soților Teodorovici”.

Atunci, Marius Iriza constata că moartea Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici a fost percepută ca o tragedie națională, iar autoritățile românești au catalogat  totul drept un accident nefericit deși existau multe indicii care duceau spre ipoteza unei crime premeditate.

Potrivit răspunsului oficial al ministrului  român, accidentul a avut loc la aproximativ ora 2.00 în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, pe drumul național București-Urziceni, în raza comunei Coșereni, județul Ialomița, la o distanță de 49 km de București.

În automobilul de model Opel Omega, cu numărul de înmatriculare 0905 MVB, înregistrat în R. Moldova, care aparținea S.C. „EVANI” SRL din Chișinău se aflau patru persoane: șoferul Vasilii Koudalb, originar din s. Bagrinești, r. Florești, pasagerii Alexandre Chakounov, Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Soții Aldea-Teodorovici au decedat, aflându-se pe bancheta din spate, iar șoferul și pasagerul s-au ales cu traume.

Fostul ministru român de Interne preciza că polițiștii din Inspectoratul de Poliție al județului Ialomița au acționat în conformitate cu legislația în vigoare, iar imediat după deplasarea la fața locului au recoltat probe biologice de sânge de la șoferul automobilului, Vasilii Koudalb, au efectuat verificările specifice și măsurătorile de teren pentru „a stabili împrejurările și dinamica producerii accidentului”, au dispus efectuarea expertizelor medico-legale și tehnice necesare stabilirii cauzelor accidentului.

Din 11 noiembrie,  cercetările efectuate de către Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița au fost transmise pentru continuarea investigației spre Direcția Cercetări Penale din cadrul Inspectoratului General al Poliției  din București.

A doua zi, la 12 noiembrie 1992, pe numele șoferului a fost emis un mandat de arestare preventivă în cauza penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, acesta fiind plasat în izolatorul din Slobozia.

La 23 noiembrie, cercetările au fost finalizate, iar dosarul penal a fost transmis la București, către Direcția Urmărire Penală și Criminalistică a Procuraturii Generale.

Procurorul din Parchetul General responsabil pe acest dosar, Corneliu Popescu, a întocmit la 27 noiembrie rechizitoriul cu prorpunerea de a-l transmite pe banca acuzaților pe Vasilii Koudalb pentru uciderea din culpă a soților Aldea-Teodorovici.

„În întocmirea Rechizitoriului, procurorul s-a bazat pe documentele operative întocmite de către polițiști, precum și pe expertizele medico-legale, certificatele medico-legale, expertiza tehnică, declarațiile persoanelor implicate în accident și audierea martorilor prezenți la locul accidentului sau care avea cunoștință de împrejurările producerii accidentului”, se arată în răspunsul ministrului român de Interne, Vasile Blaga, formulat în 2006.

Doina a murit în drum spre spitalul din București

În același document ministrul scrie că „moartea lui Ion Aldea-Teodorovici a fost una violentă”. Potrivit oficialului, „din declarațiile și probele existente în dosarul cauzei, respectiv,  din declarațiile date în fața instanței de judecată de către mai mulți martori, rezultă că la camera de gardă a Spitalului din Urziceni au sosit două ambulanțe care au transportat victimele de la locul accidentului, prima dintre ambulanțe aducând-o pe Doina Aldea-Teodorovici”.

„La momentul sosirii la Spitalul Urziceni, victima era în viață, medicii administrându-i medicație pentru ridicarea tensiunii arteriale, iar când s-a constatat că tensiunea acesteia a coborât până la valoarea 8, medicul de gardă a decis trimiterea domanei Doina Aldea-Teodorovici la Spitalul de Urgență din București. Pe drumul spre București a survenit decesul acesteia, lucru consemnat de altfel și în documentele medicale corespunzătoare (care pot fi consultate din arhiva spitalului)”, se precizează în documetul întocmit de ministrul român.

Totodată, se stipulează că șoferul Vasili Koudalb a suferit excoriații,  echimoze și plăci contuze care au necesitat pentru vindecare „25-30 de zile de îngrijiri medicale”, pe când pasagerul Alexandre Chakounov a suferit leziuni ușoare care au necesitat îngrijri medicale pentru „8-9 zile”.

În Rechizitoriu se precizează că accidentul s-ar fi produs în exclusivitate din vina șoferului, care „a condus autoturismul cu viteză excesivă, peste cea legal admisă, neadaptată la conduțiile rulării pe timp de noapte”. Expertiza a arătat că automobilul se deplasa cu o viteză de 128 km/h, iar șoferul „nu a putut aborda în condiții de siguranță curba la stânga existentă pe raza comunei Coșereni, iar manevrele bruște succesive de viraj dreapta-stânga,  efectuate pentru redresarea mașinii, combinate cu acționarea frânei de serviciu, au condus la intrarea într-un derapaj necontrolat al autoturismului”.

Automobilul s-a întors la aproximativ 180 de grade față de direcția de mers, a ieșit de pe carosabil și a intrat în impact cu un arbore situat la circa 2,60 metri de acostament.

Se menționează că din fotografiile judiciare poate fi observat faptul că impactul cu arborele a avut loc în partea din spate a mașinii. Ministrul scrie că dinamica producerii accidentului este confirmată de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat prin Laboratorul Central de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiției. Rezultatul analizei probelor de sânge a arătat că șoferul nu consumase alcool, scrie ministrul.

Cu referire la declarațiile martorilor, în document se precizează că soții Aldea-Teodorovici, dar și celălalt pasager se grăbeau să ajungă la Chișinău, deși abia venise la Bucureși din capitala R. Moldova. În aceste circumstanțe șoferul Vasili Koudalb se simțea obosit după „19 ore în care nu dormise”, dar considera că „are mașinău nouă și puternică”.  Acesta însă a ațipit la volan și a pierdut controlul asupra volanului.

Dosarul a fost trimis la Judecătoria Urziceni și a fost judecat în ședință deschisă la 12 ianuarie 1993 de către președintele instanței, Apostol Vișan, magistratul Marin Marino și procurorul David Marci.

Pentru că automobilul implicat în accident aparținea SC „Evani”SRL, firma a fost introdusă în cauză în calitate de parte  civilmente responsabilă.

În cursul judecății însă, susține ministrul, părinții Doinei Aldea-Teodorovici nu au avut pretenții față de inculpatul Koudalb, solicitând doar pensie lunară pentru întreținerea feciorului în vârstă de zece ani al soților, Cristofor Ion Aldea-Teodorovici.

Inculpatul și firma SC „Evani” SRL au convenit că vor aloca câte 10 mii de ruble lunar pentru minor până când acesta urma să atingă majoratul sau până la absolvire aunei instituții de învățământ medii sau superioare. Se precizează că la acea etapă în R. Moldova salariul mediu lunar era de circa 1700 de ruble.

Potrivit declarațiilor, șoferul Vasilii Koudalb și soții Teodorovici erau în relații de afaceri, dar și de prietenie.

„Deplasarea de la Chișinău la București și de la București la Chișinău cu mașina condusă de Vasili Koudalb, încursul căreia a avut loc accidentul rutier, s-a desfășurat în interes comun al persoanelor implicate în accident, iar cei trei erau asociați ai SC „Cărăbuș” SRL din Chișinău, R. Moldova”, mai scrie ministrul Vasile Blaga în răspunsul către deputatul român.

Instanța l-a recunoscut vinovat pe Vasilii Koudalb de producerea accidentului rutier, soldat cu decesul a două persoane și l-a condamnat la trei ani de închisoare cu suspendarea pedepsei pe un termen de cinci ani. Firma care deținea mașina a fost obligată să plătescă lunar pentru întreținerea minorului rămas orfan câte 10 mii de ruble lunar drept pensie alimentară.

Ex-ministrul român, Vasile Blaga, puncta în răspunsul către deputatul Marius Iriza, că Ministerul Administrației și Internelor nu poate demara o anchetă care să elucideze versiunea unei crime premeditate, deoarece cazul a fost investigat și există o decizie instanței de judecată.

Mărturii de la locul ”accidentului”

Accidentul a stârnit suspiciuni cu atăt mai mult cu căt, la sosirea la faţa locului a poliţiştilor din Urziceni Koudalb Vasilii Ivanovici, şoferul, a negat faptul că el ar fi condus maşina.

„Îmi amintesc că pe la ora două noaptea am fost anunţaţi de un accident în dreptul kilometrului 38, de pe raza localităţii Coşereni. Bineînţeles că nu ştiam că era vorba despre soţii Teodorovici. Cănd am ajuns acolo, am găsit maşina prinsă pe după un pom, iar domnul Teodorovici, mort, agăţat între fiare. Doamna încă mai trăia, aşa că am dus-o cu o ambulanţă la spital. Şoferul avea doar câteva zgârieturi, iar pasagerul din faţă, grav rănit”, ne-a povestit Tiţa Ioan, comisar în cadrul Poliţiei Urziceni.

Celălalt pasager al maşinii a dispărut fără urmă.

Conform unor informații furnizate de reporterii ziarului local „Ialomiţa’ de la Slobozia, de la acea vreme, în zona localităţii Coşereni, la ora 2:15, maşina în care se aflau cântăreții s-a lovit de un copac, de pe marginea drumului. Impactul a fost atât de puternic, încât Doina şi Ion Aldea Teodorovici au murit pe loc. La faţa locului poliţiştii nu au intervenit, iar organele statului au demarat o anchetă câteva ore mai târziu, când trupurile artiştilor au fost transportate la Spitalul Municipal Urziceni, scrie adevarul.ro.

Accidentul a avut loc chiar sub ochii moldovenilor Nicolae Măereanu (judeţul Vaslui) şi Elaine Artur (judeţul Iaşi). Cei doi au fost cei care au dus victimele la spital. Iată ce povesteau jurnaliștii în presa vremii: „primii care au intervenit şi au constatat ceea ce se poate constata într-o nenorocire de proporţiile aceleia au fost Nicolae Măereanu şi Elaine Artur, turişti în tranzit ca şi victimele accidentului respectiv. Cei doi au luat răniţii în maşină şi i-au transportat la Spitalul Urziceni. Spitalul a anunţat poliţia’.

Mai grav este că Doina Aldea Teodorovici era însărcinată și aștepta o fetiță. Mașina în care au murit cei doi era un Opel 0905 MBC. Ion și Doina se aflau pe bancheta din spate și au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Nu au mai avut nicio șansă de salvare.

Conform presei românești, din mașina distrusă din cauza impactului puternic au fost extrase cu mare greutate trei corpuri însângerate. Două automobile i-au transportat pe Vasilii Koudalb și Alexandru Chakaunov la Spitalul din Urziceni. După accident, la ora 02:30, o autosanitară a preluat-o pe Doina Aldea Teodorovici, care deja se afla în comă. Salvarea s-a îndreptat spre București în mare viteză. Pe parcursul drumului, Doina și-a recăpătat, doar pentru un moment, cunoștința. Ea a strigat de câteva ori “Au, mă doare tot corpul”, apoi a decedat. Trupul neînsuflețit a lui Ion Aldea Teodorovici, a fost recuperat foarte greu de către autorități. Poliția a fost nevoită să taie cu flacăra autogenă automobilul distrus și a reușit să elibereze corpul lui abia spre dimineață, la ora 7:00.

Pe data de 2 noiembrie 1992, la câteva zile după accident, ziarul „Adevărul’ a lansat într-o ştire ideea potrivit căreia accidentul ar fi fost provocat: „ceea ce nu se înţelege este cum a fost posibil să se lovească în spate, atât de puternic, automobilul. Oricât de mare ar fi fost viteza cu care circula, ar fi trebuit să se sfărâme partea din faţă. Ori aceasta a rămas intactă. Lăsând la o parte speculaţiile potrivit cărora accidentul s-ar datora şi altor cauze decât viteza excesivă, nu putem să nu ne întrebăm şi noi dacă o asemenea tragedie putea fi premeditată?’ .

Înmormântarea artiștilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici

La vremea respectivă, moartea celor doi cântăreți a fost catalogată drept o tragedie națională. În ciuda acestui fapt, autoritățile competente nu au investigat acest caz în detaliu și au spus despre el că a fost pur și simplu o întâmplare nefericită. Cu toate acestea, au existat mai multe indicii care au sugerat că de fapt a fost un eveniment premeditat, mai exact o crimă.

Înmormântarea artiștilor Ion și Doina Aldea Teodorovici a avut loc pe data de 3 noiembrie 1992, la Cimitirul Central din Chișinău. La acest eveniment nefericit au venit un număr impresionant de oameni, acest lucru fiind asemuit cu mulțimea care a fost adunată la proclamarea independenței. Toți au venit să îi conducă pe ultimul drum pe cei doi artiști. Iată ce scria Ziarul “Moldova Suverană”, 5 noiembrie 1992: 

„Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea-Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului. La ora 10.30. spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost așezate sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12.30 sicriile sunt scoase și purtate prin marea de oameni.

Înregistrarea pe banda magnetică, răsună vocea Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici. În nenumărate acorduri ale cântecului “Suveranitate”, interpretat de ei acum doi ani în chiar această Piață sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului. Moartea îndrăgiților artiști ar fi fost provocată de serviciile secrete ale unei țări, fiind în tandem cu nefericitul eveniment produs asupra poetului Dumitru Matcovschi, care în urma tamponării a intrat în comă și nu și-a mai revenit la capacitățile sale mintale dupa impact definitiv. Din aceleași considerente, Ion și Doina Teodorovici ar fi fost “înlăturați” pe motive politice, deoarece impactul activității patriotice al artiștilor luase o așa amploare, ce nu convenea nici puterii de la București, nici puterii de la Chișinău, cu atât mai mult celei de la Moscova.”

Soții Teodorovici au lăsat în urmă un băieţel, Cristofor, care la acea vreme avea 11 ani, fiind crescut de Eugenia Marin, mama Doinei. Cristofor Teodorovici este pasionat de muzică, la fel ca părinții săi, și urmează o carieră în acest sens.