Un steag. O voce. Un om care nu s-a temut să spună adevărul. Astăzi e închis preventiv, în lanțurile unui stat care se teme de propriii cetățeni. Reținut pentru curaj, nu pentru vreo faptă. Ridicat pentru că nu a plecat capul, pentru că nu s-a lăsat înfrânt.
A devenit periculos tocmai pentru că e liber în gândire. Iar în ochii celor care conduc cu frică, libertatea e cel mai mare dușman. Nu hoții sunt arestați. Nu mafioții. Nu cei care au distrus această țară bucată cu bucată. Ci omul simplu, cu steagul în mână, care cere o Românie dreaptă.
Acesta nu e un caz izolat. Este o execuție simbolică. Un avertisment pentru toți cei care ar putea îndrăzni să protesteze. Un gest cinic prin care ni se transmite: „Nu vă ridicați, că veți fi zdrobiți.” Dar tocmai acum trebuie ridicat capul. Tocmai acum trebuie apărat cel care a avut curaj pentru toți.
Libertatea nu se negociază. Se apără. Iar când este atacată, nu doar cel reținut e în pericol, suntem toți. Dacă azi tăcem, mâine vom fi și noi închiși. Poate nu cu gratii de fier, dar cu frică, umilință și tăcere. România are nevoie de glasuri libere, nu de arestări politice. Stegarul trebuie eliberat. Acum.
