„Stegarul Dac” este supus unui abuz inimaginabil la Giurgiu, este ţinut mereu legat cu mâinile la spate
Avocatul Dan Chitic a declarat, într-o postare pe Facebook, că asupra lui Cezar Avrămuţă (Stegarul Dac) se exercită în prezent un abuz inimaginabil, el fiind ţinut mereu încătuşat, cu mâinile la spate, în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Giurgiu.
Chitic a relatat, după ce a fost prezent la un termen al unui dosar al Stegarului Dac, că Avrămuţă a fost mutat de la Rahova la Giurgiu în urma incidentului de la penitenciarul din Capitală, iar clientul său a fost prezent la înfăţişare prin videoconferinţă, fiind însoţit de trei gardieni înarmaţi până-n dinţi şi legat cu cătuşe cu mâinile la spate.
„Am observat acest lucru, am sesizat aspectul judecătoarei care a întrebat gardienii în acest sens pentru a se convinge, aceştia confirmând că Cezar este încătuşat. Fiind un abuz, contrar drepturilor omului, am solicitat judecătoarei să dispună dezlegarea inculpatului. Aceasta însă, uluitor, deşi avea autoritatea necesară de a dispune imediat asupra situaţiei, i-a întrebat pe gardieni dacă se poate face asta, iar aceştia, la rândul lor, au întrebat conducerea penitenciarului. Abia într-un târziu lui Cezar i-au fost dezlegate mâinile”, a arătat Chitic, care s-a declarat absolut şocat de tortura la care este supus Stegarul Dac.
El a menţionat că dispoziţia aparţine şefului Penitenciarului Giurgiu care a ordonat ca Cezar Avrămuţă să fie mereu încătuşat cu mâinile la spate ori de câte ori nu se află în celulă.
„În mod evident, Predoiu şi ai lui vor să-l distrugă pe acest om, iar noi mulţi suntem în vacanţă şi nu ne pasă şi chiar dacă nu am fi în vacanţă tot nu ne-ar păsa. De asta unii ajung eroi, pentru că-şi asumă lucruri şi duc cruci pentru alţii. Acest abuz inimaginabil trebuie să fie cunoscut peste tot, iar noi, ca avocaţi, vom întreprinde acţiunile necesare şi vom sesiza toate instituţiile internaţionale, inclusiv CEDO, cu privire la acest tratament. Să-l ajute Dumnezeu să treacă cu bine peste aceste momente cumplite, iar pe noi ceilalţi, care din pasivitatea noastră am ajuns în prezent într-o asemenea stare, să ne ierte Dumnezeu”, a mai spus Chitic.
La rândul său, Viorica Petrescu, soţia „Stegarului Dac”, a scris, pe Facebook: „Ecoul închisorilor comuniste în România anului 2025: Cazul Cezar Avrămuță și represiunea cu față democratică
De la încarcerări pe criterii ideologice la reprimarea vocilor morale. O paralelă tulburătoare între deținuții politici din perioada comunistă și cazul activistului Dinu Avrămuță.
În România anului 2025, ne place să credem că am depășit epoca represiunii politice și a justiției instrumentale. Și totuși, cazul activistului Dinu Avrămuță, aflat în arest preventiv de peste trei luni, ridică întrebări incomode. În spatele unor proceduri aparent legale se ascund mecanisme de intimidare, discreditare și sancționare a libertății de conștiință, care seamănă periculos de mult cu cele practicate în perioada comunistă.
Nu este nevoie să ne întoarcem prea mult în timp. Între 1945 și 1965, regimul comunist din România a etichetat zeci de mii de oameni drept „dușmani ai poporului”. Motivele? Gândirea liberă, apartenența la partide istorice, activitatea religioasă sau, pur și simplu, refuzul de a accepta minciuna. Astăzi, Cezar Avrămuță plătește pentru faptul că și-a folosit vocea pentru a protesta. Pentru că a urcat pe o clădire sau un stâlp, pentru că a purtat un tricolor, pentru că a refuzat să tacă.
Pe numele lui au fost formulate acuzații vagi, în dosare deschise suspect de rapid, în care măsura arestului preventiv este menținută fără ca instanța să poată demonstra vreun pericol concret. În stilul Securității, acțiunile sale sunt reîncadrate ca „provocări” sau „riscuri pentru ordinea publică”.
În timpul detenției la Penitenciarul Rahova, Avrămuță a intrat într-o grevă a foamei de 19 zile, ca protest împotriva tratamentului inuman. În tot acest timp, nu a fost monitorizat zilnic medical, nu a primit regim alimentar de refacere, iar familia a fost ținută în neștiință. Când a cerut ajutor pentru o eczemă dureroasă, i s-a răspuns după o săptămână și doar după ce s-a urcat într-un copac din curtea închisorii. Dreptul la vizite? Suspendat. Dreptul la corespondență? Încălcat. Dreptul la contestare? Golit de sens.
După un protest simbolic în curtea penitenciarului, în urma ignorării repetate a cererilor sale de îngrijire, a fost transferat disciplinar la Penitenciarul Giurgiu, fără înștiințare, fără explicații, fără transparență. Camera de detenție: mică, insalubră, cu gândaci și fără toaletă funcțională. Justificare? „Măsuri administrative”.
Între timp, pe rețelele sociale, conturi anonime sau figuri controversate îl acuză că ar fi „omul SRI-ului”, „plătit de partide”, ,,nebun,,. Aceeași retorică de pe vremuri, când fiecare dizident era etichetat „agent al imperialismului”.
Mai mult, directorul Penitenciarului Rahova – într-o audiență oficială – a afirmat că, pentru el, „nu este nicio diferență între un arestat preventiv și un condamnat”. O declarație care ar trebui să alarmeze întreaga societate. În lege, diferența este clară. În practică? Se pare că nu contează.
Cazul lui Cezar Avrămuță este mai mult decât o nedreptate individuală. Este un semnal de alarmă. Este dovada că haina europeană a democrației românești poate ascunde reflexe vechi, în care opoziția morală este tratată ca o infracțiune, iar curajul civic este pedepsit mai aspru decât corupția.
Să nu ne amăgim. Nu este doar despre Cezar. Este despre fiecare dintre noi. Despre dreptul nostru de a protesta. Despre libertatea noastră de a nu fi de acord. Despre dreptul de a nu tăcea”.
