Mersul istoriei s-a accelerat, direcţia în care lumea este împinsă suscită spaimă, îngrijorare. Doar un secol desparte pericolul neo-marxist sorosist de fratele lui mai mare, pericolul comunist şi acum, ca şi atunci, un orizont luminos nu va apărea.
Societatea pe care sorosismul luptă să o impună în lume pare să fie o copie hibridă a societăţilor descrise de Aldoux Huxley şi George Orwel în romanele « Minunata lume nouă» şi «1984»: regim totalitar şi paradis consumerist, supraveghere şi hight technology, manipulare a limbajului şi falsificare a istoriei. În anii ’50, Huxley atrăgea atenţia asupra ororii Utopiei ce se poate abate asupra omenirii în mai puţin de un secol! Scrisese acest roman de ficţiune pentru a atrage atenţia asupra pericolului marşului către utopia unui stat globalist care să controleze totul. Dacă în roman fondatorul statului globalist era Ford, astăzi Soros revendică acest rol pentru el.
Astăzi, pentru federalizarea Europei într-un supra-stat creat artificial de oamenii gri de la Bruxelles, totul trebuie să fie sub control. Terorismul intelectual începe cu deconstrucţia individului, transformarea cetăţeanului unei ţări în omul nou fără memorie colectivă, istorie, loc, fără origine. „Standardizarea produsului uman” este prevăzută pentru uniformizarea într-o masă fericită de condiţia ei şi care să asigure stabilitatea intereselor guvernării globale. Fabrica europeană, incubatorul de cloni produce gândirea comună cea a ideologiei progresiste, incluzive. Se ştie că la nivelul istoriei, alianţele, contopirile şi cuceririle nu au rezistat; Europa este în prezent un teritoriu al confruntării ideologice între federaliştii sorosişti şi suveraniştii care apără naţiunea ca trup istoric al unui popor construit din dimensiuni spirituale, emoţionale, culturale si morale. Suveranitatea sa nu poate fi cedată unei entităţi statale căreia istoric nu i-a aparţinut. UE nu acceptă confruntarea de idei si recurge la scoterea suveraniştilor din peisajul politic, privarea lor de drepturi şi izolarea în „Rezeva” minunatei lumi noi, dincolo de „cordonul sanitar”. Ceea ce se întâmplă vizibil în România şi mai nou în Franţa.
Se pune întrebarea, de ce suveranismul şi identitarismul sunt considerate de UE şi de democraţii americani, noţiuni extremiste, reacţionare, fasciste? Când poporul american a decis să-şi păstreze valorile sale conservatoare şi nu a mai acceptat să fie condus de progresiştii globalişti sorosişti, incluzivi, preşedintele francez Macron şi Ursula von der Leyen au simţit pericolul subminării planului lor de federalizare. Rezultatul? Trump – preşedintele ales democratic – este declarat fascist de democraţi şi de neo-marxiştii europeni, printre care reprezentanţii lor în România – aceiaşi care cu puţin timp în urmă proslăveau alianţa transatlantică – completează corul.
Forţaţi de deficitul democratic, ne punem întrebarea: poporul are o legitimitate sau este o problemă pentru UE? Dacă în 1965, de Gaulle declara: „Curtea supremă este poporul”, astăzi în Europa seismul democratic transformă UE într-o autocraţie. Big Brother şi Big Sister veghează!. „Au la ochi” şi au decis să ţină sub control toate informaţiile şi alegerile din ţările UE. Supravegherea omniprezentă exercitată de Comisie urmăreşte înlăturarea oricărui „pericol” suveranist. Funcţionând ca „minister al adevărului” din romanul „1984”, de fapt minister al minciunii şi al propagandei, sau ca Miliţie, partidele de extremă stânga se pare că au dezlegare să dea liber curs atacurilor violente, extrem de periculoase la adresa suveraniştilor. De altfel, chiar şi incredibila violenţă a antisemitismului lor este acceptată. Motorul tehnocrat UE, cu multe trepte de viteză, în faţa pericolului, activează faza următoare, faza juridică. Este un motor cu ardere internă cu „pistoane” care transformă carburantul – tradiţional benzina sau motorina, în speţă informaţiile politice, amestecat cu aerul, în speţă propaganda, prin intermediul presiunii, în energie mecanică – acte represive care urmăresc păstrarea „bunului mers” al UE. Arderea carburantului prin detonaţie are un caracter exploziv. Adăpostindu-se în spatele statului de drept, pe care de fapt îl subminează, judecătorii, vectori ai castei politice, execută lovituri de stat. Excluderea persoanelor din procesul democratic din Europa este un act foarte grav. Ea a început să se exercite prin tirania judecătorilor care trec în forţă peste libertăţile şi drepturile alegătorilor, deci ale popoarelor.
`
UE, aşa cum este acum, un spaţiu al supravegherii, nu al libertăţii, nu poate cânta finalul simfoniei a 9-a, „Oda bucuriei”! Scrisă în mi bemol major, nu corespunde realităţii emoţionale actuale, ea nu poate fi interpretată în modul minor. Istoria are triste referinţe … Decepţionat de Napoleon, când acesta s-a autoproclamat împărat, Beethoven a schimbat numele simfoniei pe care i-o dedicase, „Bonaparte” în „simfonia a 3-a” – Eroica.
Experimentul românesc la alegerile prezidenţiale din decembrie 2024, s-a aplicat acum şi în Franţa, unde „virtutea democratică” a pus în bernă drapelul democraţiei. Ca în plin stalinism al anilor ’50, într-un proces politic care urmărea excluderea lui Marine le Pen de la viitoarele alegeri prezidenţiale, motivaţia nu putea fi decât reducerea la tăcere a suveraniştilor: „risc pentru democraţie, risc la ordinea publică, risc de recidivă”. Cei care nu acceptă statul federal european, suveraniştii, sunt anti-europeni, fascişti, legionari, extremişti, sunt însemnaţi cu fierul roşu pentru a fi scoşi din arena politică. Pentru că se vrea chiar democratică, cenzura s-a instituţionalizat. Reţeaua Soros – ideologul si sponsorul – este infiltrată în toate instituţiile statelor europene. O lecţie învăţată de la precursorii lui, Marx, Engels, Lenin: pentru a rezista, un ….ism, în cazul se faţă soros-ism, woke-ism trebuie să se internaţionalizeze.
Marine le Pen, reprezentanta partidului RN (Rassemblement National), primul partid din parlamentul Franţei şi creditată cu 37% din voturi, se situează pe primul loc în intenţiile de vot pentru prezidenţialele din 2027, departe de reprezentanţii celorlalte partide. Electorii RN ca şi toţi care nu au limbajul UE sunt puşi sub tutela statului de drept din UE. O castă, cea a judecătorilor îşi afirmă autoritatea în afara cadrului legal, interferând puterea politică. Cum a fost posibil ca trei judecători independenţi să decidă pentru zeci de milioane de cetăţeni? Micii judecători au devenit înfricoşători inchizitori, noii Robespieri incoruptibili. Îi execută pe toţi cei ce se opun ideologiei sistemului. La anunţarea deciziei, şefa comisiei de judecată a rostit o fraza suprarealistă, care probează ingerenţa justiţiei în politică: „Nu pot să accept că Marine le Pen poate câstiga alegerile prezidenţiale! Dacă câştigă, există risc la ordinea publică”. Deja, în Franţa, sindicatul magistraturii anunţase – încălcând obligaţia de a nu-şi exprima opiniile politice! şi fără să fie sancţionat, căci magistraţii nu răspund niciodată pentru actele lor!- că se va opune partidului RN. Incredibil!
Sistemul folosit în Franţa, ca şi în România, decapitarea juridică – o adevărată bombă atomică – anulează libertatea poporului în favoarea despotismului iluminat al elitelor. Culturalnicii progresişti duc o adevarată luptă împotriva statului naţiune. A comenta decizia de justiţie devine un act antidemocratic îndreptat împotriva sistemului, cel care a construit-o. Ieşind din cadrul legalităţii sale, justiţia franceză a inventat un nou concept „ordinea publică democratică” care devine mai important decât democraţia însăşi. Deci cine are monopolul valorilor decide. Nu se acceptă riscul de a se sparge codurile. Cei care organizează alegerile nu pot pierde..
Mass-media şi justiţia, aservite politicii oficiale, fac politică; au creat delictul de opinie.
Însă „patinele cu rotile” nu merg foarte bine nici in aleile cu pietriş de marmură de la palatul Elysée, nici în nămolul democraţiei româneşti.
Domnilor proeuropeni federalişti, progresişti, sorosişti, din cauza voastră, Europa este astăzi este omul bolnav al lumii! Dar, nu uitaţi! Europa nu este patria supravegherii şi a cenzurii, este patria libertăţii şi a suveranităţii. Europa este identitatea şi civilizaţia creştină, nu este pământ al imigraţionismului islamic, nu este lumea africană, nu este Lampedusa. Europa onorează femeia şi familia, nu neofeminismul, ecologismul politic şi rasismul anti-alb. Europa nu este un spaţiu apatrid şi colonizat. Europa nu este ideologia woke progresist-sorosistă. Europa nu este organizaţia Bruxelles, nu este un spaţiu mondializat, anarhic, fără frontiere, nu este Banca Centrală prin care se şantajează financiar naţiunile. Europa este cultura care a creat Parthenonul, Sfântul Petru din Roma, Colosseum, Versailles, Turnul Londrei, Poarta Brandenburg, capelele romane, mănăstirile bizantine, catedralele gotice şi baroce, palatele Renaşterii, arhitectura Art-Nouveau. Europa este cântecul polifonic si orchestra simfonică. Europa l-a creat pe Bach, Mozart, Beethoven şi Enescu, Praxiteles și Rodin, da Vinci, Michelangelo, Boticelli, Vermeer, Rembrandt, Velasquez, Van Gogh, Picasso şi Brâncuşi, Homer, Virgil, Shakespeare şi Einstein. Nu aveţi monopolul Europei, ea aparţine naţiunilor.
