STB, o gaură neagră prin care sunt evaporați banii bucureștenilor: pile, salarii de lux și afaceri de partid marca PNL, USR, PMP
Transportul public din București ar trebui să fie coloana vertebrală a mobilității urbane, însă realitatea din Societatea de Transport București (STB) arată cu totul altfel. În loc să fie un serviciu public modern, eficient și orientat spre nevoile cetățenilor, STB a devenit o structură greoaie, opacă și suprapopulată de interese politice. Banii bucureștenilor se scurg printr-o instituție pe care chiar presa o numește „o gaură neagră sufocată de numiri politice, sindicat și măsuri populiste”.
Deși cifra de afaceri a STB depășește 1,6 miliarde de lei anual, profitul raportat este ridicol de mic, sub un milion de lei. Diferența enormă dintre banii încasați și rezultatele obținute ridică întrebări serioase despre modul în care sunt gestionați banii publici. În loc să vedem investiții masive în flota de vehicule, în infrastructură sau în modernizarea transportului public, observăm o instituție în care resursele se evaporă prin salarii, sporuri, contracte și privilegii.
Conducerea STB este puternic politizată. În Consiliul de Administrație se regăsesc membri numiți de PNL, USR și PMP, partide care își împart influența în instituție ca într-o pradă administrativă, nu ca într-o responsabilitate publică. Nu competența primează în selecția conducerii, ci apartenența politică și loialitatea față de partid. Această capturare a instituției explică multe dintre deciziile incoerente și lipsa cronică a reformelor reale. Pe lângă cheltuielile de personal și numirile politice, STB continuă să fie marcată de contracte controversate, achiziții neclare și o lipsă de transparență care alimentează suspiciunile privind modul în care sunt dirijate sumele uriașe din buget. De-a lungul anilor, instituția a fost folosită ca refugiu pentru cadre de partid, ca monedă de negociere între formațiuni politice și ca mecanism de recompensare al apropiaților. Indiferent cine a fost la putere – PNL, USR, PMP – STB a rămas un „adăpost” pentru clientelă politică.
Această situație afectează direct calitatea vieții din Capitală. Bucureștenii plătesc anual sute de milioane de euro pentru un transport public care nu livrează performanța așteptată. Flota este depășită, managementul defectuos, rutele prost gândite, iar timpul de așteptare rămâne imprevizibil. În aproape orice alt oraș european cu un buget comparabil, transportul public este eficient și civilizat. În București, el rămâne prins într-o structură politizată, în care interesele partidelor au prioritate față de nevoile oamenilor.
Fără un audit real, fără depolitizare și fără criterii profesionale clare în conducerea instituției, STB va continua să înghită resurse uriașe, în timp ce cetățenii rămân captivi într-un sistem ineficient. Într-un oraș sufocat de trafic și poluare, transportul în comun ar trebui să fie soluția, nu o altă problemă. Astăzi însă, STB este simptomul unui București administrat prost, în care banii publici dispar în mecanisme de partid și în salarii privilegiate, fără rezultate pentru cetățeni.
