Statul român, sabotaj pe șantiere: Umbrărescu aproape a fugit de pe Autostrada Unirii. Grindeanu l-a calmat cu vorbe, nu cu soluții
Într-un nou episod al haosului administrativ românesc, cel mai mare constructor din țară, Dorinel Umbrărescu, a fost la un pas să abandoneze două tronsoane vitale din Autostrada A8. Motivul? Pretenții absurde, garanții sufocante și o instituție de stat complet ruptă de realitate. Statul român aproape și-a sabotat singur singurul constructor care mai lucrează. Iar Grindeanu joacă pompier de serviciu, într-un sistem care arde mocnit de incompetență politică și orgolii birocratice.
Într-o țară în care autostrăzile sunt promisiuni electorale reciclate la fiecare patru ani, Dorinel Umbrărescu rămâne, paradoxal, singura garanție că România mai construiește ceva. Iar ce face statul român în fața acestui om de afaceri? Îl pune la zid cu birocrație, îi cere zeci de milioane în garanții și îi aruncă în față un sistem corupt și blocat, controlat de instituții incompetente care își sabotează propriii parteneri.
Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR), un mamut birocratic crescut pe bani publici, aproape că l-a alungat pe Umbrărescu de pe Autostrada Unirii, unul dintre cele mai importante și dificile proiecte din țară. Doar pentru că omul a îndrăznit să ceară o reducere a unei garanții financiare absurde, de peste 39 de milioane de euro. CNIR a răspuns cu un „nu” sec, invocând legea, dar uitând complet de interesul public și de realitatea din teren.
Grindeanu, ministrul Transporturilor, a apărut ca salvatorul de serviciu, declarând senin că „tensiunile s-au depășit” și că Umbrărescu „a plătit garanția”. Cu alte cuvinte: constructorul a cedat, statul a învins. Încă o dată, puterea publică a tratat parteneriatul cu mediul privat ca pe o confruntare, nu ca pe o colaborare. Și totul a fost înăbușit în declarații liniștitoare, în timp ce sistemul putrezește din temelii.
„Colaborarea cu CNIR nu reflectă un veritabil parteneriat (…) am constatat încălcări grave și repetate ale prevederilor legale”, a transmis oficial UMB, punând pe masă exact ceea ce cetățenii simt de ani de zile: că administrația lucrează împotriva interesului public. Umbrărescu a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, dar nicio instituție nu a fost trasă la răspundere. Nici CNIR, nici Ministerul Transporturilor. Doar un calm „s-a rezolvat”, ca într-un film prost.
Dacă Umbrărescu ar fi plecat, autostrada A8 ar fi fost întârziată ani de zile, iar șantierele ar fi rămas pustii, așa cum se întâmplă de zeci de ani pe marile proiecte. Dar clasa politică, în frunte cu Grindeanu și tot aparatului său, trăiește într-o realitate paralelă, unde contează doar imaginea, nu infrastructura reală. Umbrărescu muncește, statul încurcă. Și exact din acest motiv România e blocată între interese politice, funcționari opaci și „salvatori” de carton care vin doar când scandalul iese în presă.
Aceasta nu e o știre despre autostrăzi. Este o radiografie a unei țări conduse de politicieni care nu înțeleg nimic din munca, urgența sau nevoile celor care chiar livrează ceva. România nu pierde pentru că n-are bani. Pierde pentru că are un stat împotriva propriilor cetățeni.
