Statul român plătește chirie de 54.000 € pe lună unui offshore din Cipru, în loc să-și cumpere propriul sediu: Apele Române, o instituție captivă intereselor străine
Administrația Națională Apele Române achită lunar 54.000 de euro pentru o clădire situată în centrul Bucureștiului, aparținând unui offshore din Cipru și unui cetățean străin născut în Irak. Deși instituția a avut fonduri suficiente pentru achiziția unui sediu propriu, a ales să alimenteze în continuare conturile unei firme cu rădăcini în paradisuri fiscale. În loc să investească în infrastructură națională, conducerea preferă dependența de structuri cu interese obscure.
O instituție-cheie a statului român, Administrația Națională Apele Române (ANAR), plătește în prezent o chirie de 54.000 de euro pe lună pentru o clădire din zona centrală a Capitalei, mai exact în Piața Revoluției, pe strada Ion Câmpineanu nr. 11. Beneficiarul acestei sume uriașe este compania Union International Center, o firmă cu doar doi angajați, dar conectată la rețele de offshore și figuri controversate de afaceri internaționale.
Clădirea aparține unei structuri comerciale opace: 95% din acțiuni sunt deținute de Union Romanian Ventures Holdings LTD, un offshore înregistrat în Cipru, iar restul de 5% aparține cetățeanului israelian Saddick Saddick, născut în Irak.
Potrivit anchetei, compania offshore este menționată în celebrul scandal internațional Paradise Papers, care a expus zeci de firme și persoane implicate în scheme de evitare a taxelor și activități comerciale prin paradisuri fiscale. Conform documentelor, entitatea cipriotă are conexiuni în Malta, iar printre directorii săi apar Alexander Lifshitz și Moshe Perlson, nume care au apărut în mai multe tranzacții cu caracter opac.
Mai mult, firma Union International Center a fost condusă în perioada 2010–2023 de aceiași Perlson și Nachum Butnaru, iar în prezent este administrată de Abramovich Israel. Compania a înregistrat în 2024 pierderi de 500.000 de lei, deși încasează chirii de ordinul milioanelor, și are datorii de aproximativ 8 milioane de lei.
Ironia tristă este că Apele Române dispunea de fonduri pentru achiziția unui sediu propriu: suma de 75 de milioane de lei fusese alocată pentru acest scop, însă instituția a continuat să plătească chiria colosală, alimentând o firmă cu baze în paradisuri fiscale și acționariat extern.
În loc să investească în consolidarea suveranității instituționale, în infrastructură hidrotehnică sau în atragerea de fonduri europene pentru lucrări necesare (baraje, diguri, protecția apelor), conducerea Apele Române a menținut un contract păgubos pentru bugetul public și extrem de avantajos pentru o entitate străină.
În contextul crizei bugetare și al incapacității de a atrage investiții esențiale pentru siguranța hidrologică a țării, această situație ridică suspiciuni grave privind deciziile strategice luate de conducerea ANAR și dependența tot mai adâncă a instituțiilor românești față de structuri economice externe.
