România nu mai este condusă doar din Palatul Victoria sau din Parlament. De ani de zile, statul român este penetrat de rețele de servicii secrete străine, fiecare cu propria agendă, adesea în opoziție directă cu interesul național.
Miza este uriașă: resursele naturale ale țării – gazele din Marea Neagră, zăcămintele de aur, uraniul, pădurile – dar și cea mai importantă resursă, oamenii. Milioane de români sunt transformați în forță de muncă ieftină pentru economiile altora, în timp ce acasă lipsesc investițiile și locurile de muncă bine plătite.
La fel de importantă este și miza financiară: controlul piețelor, al băncilor și al fluxurilor de capital. Deciziile economice majore nu se iau în funcție de ce e bine pentru România, ci de cum pot fi satisfăcute interesele celor care trag sforile din umbră.
Riscul este enorm. O țară ale cărei instituții sunt infiltrate de structuri externe își pierde treptat capacitatea de a decide singură. Politica externă devine o anexă a strategiilor altora, iar politica internă este modelată subtil pentru a servi unor planuri străine. Într-un astfel de scenariu, securitatea națională nu mai este garantată de propriul stat, ci devine dependentă de „garanțiile” venite din afară.
Efectele se văd deja: concesionarea pe nimic a resurselor, vânzarea pe bucăți a economiei, pierderea controlului asupra infrastructurii critice și migrarea masivă a forței de muncă. În plus, orice proiect strategic național este sabotat sau întârziat dacă nu convine celor care au interesul să ne mențină dependenți.
Gravitatea situației nu poate fi subestimată. Nu vorbim doar de un joc de influențe, ci de o formă modernă de ocupație, în care armele nu mai sunt tancurile, ci contractele, reglementările și infiltrările la vârful instituțiilor. Atâta timp cât România nu-și curăță structurile de decizie și nu-și afirmă suveranitatea, rămâne o pradă ușoară pentru cei care o privesc doar ca pe o sursă de resurse și profit.
Atât timp cât conducerea politică rămâne obedientă, iar instituțiile-cheie sunt infiltrate, România nu își va putea folosi nici bogățiile, nici potențialul uman în beneficiul propriu. Iar poporul va rămâne doar spectator la jefuirea sistematică a țării.
