După luni de presiuni mediatice și anchete controversate, Parchetul General l-a transformat oficial pe Călin Georgescu din suspect în inculpat. Acuzațiile se schimbă, dar mesajul rămâne același: oricine îndrăznește să critice sistemul riscă să fie pus la zid. Într-un gest care pare mai degrabă o execuție politică decât o acțiune juridică, statul pare să-și folosească instituțiile pentru a reduce la tăcere vocile incomode.
Călin Georgescu, cunoscut pentru pozițiile sale publice tranșante față de sistemul politic actual și influențele din culisele puterii, devine ținta directă a unei acțiuni judiciare suspect de bine sincronizate cu interesele „statului paralel”. Parchetul General a anunțat, astăzi, schimbarea încadrării juridice din „instigare” în „complicitate” la tentativă la comiterea unor acțiuni împotriva ordinii constituționale.
„Procurorul de caz din cadrul Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus în cursul zilei de astăzi schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru unul dintre inculpați din infracțiunile de comunicarea de informații false și instigare la tentativă la comiterea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale în infracțiunile de complicitate la tentativă la comiterea unor acţiuni împotriva ordinii constituţionale și comunicarea de informații false, în formă continuată (două acte materiale).
Pe măsura derulării cercetărilor, vom oferi informații suplimentare.”
Ironia nu întârzie să apară: statul care se proclamă garant al democrației și al libertății de exprimare îl acuză pe Georgescu de comunicarea de informații false, dar nu prezintă public care sunt acele informații și în ce mod concret au amenințat ordinea constituțională.
Mai mult, autoritățile simt nevoia să menționeze că „aceste activități nu pot, în nicio situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție”, deși realitatea arată exact contrariul. Odată ce un nume este aruncat în spațiul public ca „inculpat”, eticheta e deja lipită, iar imaginea este compromisă, indiferent de deznodământul juridic.
Această mișcare arată mai degrabă disperare decât forță, o manevră clasică de intimidare care nu mai surprinde într-un stat unde justiția pare uneori reglată în funcție de interesele nevăzute. Georgescu devine astfel un simbol al vânătorii de idei și opinii, un caz de manual pentru cei care încă mai cred că în România e o democrație funcțională.
