Federaliștii europeni conduși de Guy Verhofstadt vor să elimine suveranitatea națională și nu se sfiesc deloc să spună lucrurilor pe nume. Au întocmit un plan numit ”Raport despre propunerile Parlamentului European pentru amendarea Tratatelor”, care propune restrângerea masivă a dreptului de veto al statelor UE. Mai propune crearea unei uniuni a apărării, inclusiv unități militare sub comanda Uniunii. Mai propune ”competență” (adică control) exclusiv a UE in politica climatică și de mediu și ”întărirea politicii comune de migrație a UE”.
Ceva atât de radical ar fi trebuit să cadă la primul hop. Dar, la fel ca în cazul referendumului pentru Brexit, s-a întâmplat invers, de data aceasta în favoarea „proiectului european”. Săptămâna trecută, Parlamentul European a adoptat, cu o majoritate firavă, acest raport. În mod ironic, adoptarea acestui plan de eliminare a suveranității s-a întâmplat în ziua în care alegătorii olandezi, altfel extrem de liberali și internaționaliști, au spus ca s-au săturat de elitele europene și globale care nesocotesc prioritățile naționale.
Par să se fi revoltat și cerberii de mai ieri ai Comisiei și Consiliului European. Michel Barnier, negociatorul pentru Brexit din partea UE, spune că nu vrea control UE asupra migrației în Franța. Iar fostul președinte al Consiliului European, Donald Tusk, spune că prea mult ”euroentuziasm naiv” strică.
Tăcere în toate publicațiile din cele mai mari state vestice din UE. Niciun cuvânt despre raportul federalist al lui Verhofstadt, nimic despre diluarea suveranității, nici măcar analize care să argumenteze necesitatea și beneficiile unei asemenea transformări a UE. Așa cum în tăcere s-a desfășurat și Conferința pentru Viitorul Europei, pe baza căreia s-a întocmit raportul cu pricina și care îl legitimează. Doar presa din statele central si est-europene a publicat poziții ale europarlamentarilor naționali, ale unor profesori universitari de drept. Dar chiar și în aceste țări ecoul raportului PE a fost foarte slab, ca și cum miza nu ar fi transferul uneia dintre ultimele doze de suveranitate si prerogative regaliene ale statelor.
Poziția României: sa eliminăm discret dreptul de veto
În luna mai, șeful diplomației române de atunci, Bogdan Aurescu, a anunțat participarea, în calitate de membru, la prima reuniune informală a miniștrilor Afacerilor Externe din statele care formează grupul care cere eliminarea dreptului de veto al țărilor UE în două domenii esențiale – politică externă și securitate. „Politica externă a UE are nevoie de proceduri adaptate la noul context internațional pentru a consolida UE ca actor de politică externă, prin reacții mai rapide și, prin urmare, mai eficiente, în vreme de criză”, a fost anunțul lui Aurescu.
Aurescu, mâna dreapta a președintelui Klaus Iohannis în materie de politică externă, a arătat că utilizarea majorității calificate pentru luarea deciziilor în domeniile menționate presupune mai multă responsabilitate – o decizie luată prin acest mecanism va trebui să fie adoptată în parametri cât mai apropiați inclusiv de interesele statelor care nu au votat pentru aceasta, fiind astfel respectată minoritatea. Surse din MAE spuneau atunci că miza e găsirea unei soluții tehnice prin care să nu fie nevoie de modificarea tratatelor (un proces dificil, întrucât e nevoie de acordul tuturor statelor) astfel încât să nu mai existe blocaj pe subiecte sensibile. Așadar, procesul e la nivel de intenție.
Croația: eliminarea dreptului de veto este ”trădare națională”
Câteva luni mai târziu, în octombrie, președintele Croației (întors de la reuniunea Grupului Arraiolos – grupul statelor UE cu regimuri parlamentare și semiprezidențiale –, unde Klaus Iohannis a fost invitat special în acest an) a spus următoarele despre renunțarea dreptului de veto în carul UE: ”Statele UE nu gândesc în același fel, iar în anumite aspecte esențiale viziunile sunt diferite, ca în cazul reformelor și adaptării instituționale a UE. Unele state membre – ca să fim concreți, Franța și Germania – vor abolirea regulii unanimității, asta însemnând că unele state să-și impună voința asupra altora în domenii precum securitatea națională și finanțele. Cei care vor accepta așa ceva vor comite un act de trădare împotriva Croației”.
”Nu am nicio influență în acest domeniu. Pot doar să trag un semnal de alarmă. Am intrat în UE presupunând că ne vom păstra interesele naționale când vine vorba despre chestiuni sensibile, dar am acceptat să lăsăm în seama altor sisteme de decizie 90% din afacerile noastre. Însă sunt subiecte sensibile. Nu poți impune lucruri statelor mai mici, pentru că, dacă se întâmplă asta, înseamnă să devenim un singur stat. Am experimentat asta deja cu Austro-Ungaria și cu Iugoslavia și nu este de glumă, pentru că sunt în joc chestiuni majore”.
Președintele Croației a subliniat că țara sa nu a intrat în UE pe baza unor convingeri ideologice profunde, acesta nu este un mod serios de a analiza lucrurile. Croația a aderat la UE pentru a profita de anumite avantaje. Pe de altă parte, statele UE au acceptat Croația pentru ca puteau să obțină avantaje de pe urma pieței muncii și a resurselor țării. ”Așa merg lucrurile. Este imposibil să faci o federație din aproape 30 de state. SUA au avut succes pentru că aveau un teritoriu fără istorie, aveau identitate și experiență colectivă. Însă Europa este o comunitate de națiuni politice foarte vechi. Haideți să mergem împreună, însă să mergem și pe calea fiecăruia”, a spus Zoran Milanovic. ”Nu suntem state care avem o atitudine ostilă unul față de celălalt, însă avem viziuni diferite. Unii spun că Ucraina trebuie să devină peste noapte membră NATO, dar noi credem că așa ceva este exclus”, a spus Milanovic, adăugând că asemenea viziuni sunt greu de armonizat.
Viziunea președintelui social-democrat al Croației este împărtășită și de unii dintre europarlamentarii conservatori ai țării. Karlo Ressler este unul dintre cei care s-a opus raportului Parlamentului European pentru reformarea tratatelor și convocarea unei Convenții Europene în acest sens. ”Unanimitatea nu creează atât de multe probleme”, a spus Rossler, dând exemplu adoptarea sancțiunilor împotriva Rusiei, prin regula unanimității. Unanimitatea este ”importantă pentru coeziunea UE”, pentru că dă legitimitate deciziilor, pentru că toate statele susțin deciziile adoptate.
Eurodeputatul croat Tomislav Sokol crede că eliminarea dreptului de veto în politica externă și fiscală, precum și reducerea numărului de comisari la doar 15 (într-o UE cu 27 de state membre, mergând până la 35 de state membre) ar adânci sciziunile din UE si euroscepticismul. Sokol se întreabă cum vor aplica deciziile europene acele state care în noua procedura de vot s-au opus fără succes acelor decizii. El a spus că raportul PE este ”scandalos” și ”contravine total interesului național”. ”Lingușirea în grupurile politice și interesele politico-ideologice, chiar și interesele personale, au trecut în fața intereselor naționale”, spune Sokol, care avertizează că o asemenea modificare a tratatelor amenință ”supraviețuirea UE” sau va crea o Europă cu mai multe viteze, mai multe centre și periferii.
Polonia: se urmărește anularea suveranității prin manipulare, neinformare și inginerie socială
În Polonia, eurodeputatul Jacek Saryusz-Wolski, care a demisionat din Comisia condusă de federalistul belgian Guy Verhofstadt, care a redactat raportul adoptat in PE, spune că, dacă cei care țin la suveranitatea țărilor nu acționează acum, tăvălugul nu va mai putea fi oprit. ”Istoria tratatului constituțional arata că, în cele din urmă, orice rezistență este zdrobită. Până și Marea Britanie, cea mai eurosceptică țară din UE, a fost de acord cu tratatul constituțional. Dacă nu ar fi fost referendumurile din Olanda și Franța, constituția ar fi trecut. Chiar și așa, acum suntem guvernați de Tratatul de la Lisabona, care este o versiune trunchiată a acelei constituții europene. Istoria ne arată că toți cei care se opun sunt distruși. Iar atunci Comisia nu avea pârghiile cu care să forțeze statele membre pe care le are acum, precum întreruperea accesului la fondurile europene de miliarde de euro”.
”Acum, Franța a eliminat obligativitatea referendumului pentru o asemenea modificare a tratatelor europene. În Germania, referendumurile sunt interzise prin Legea Fundamentală. Referendumurile sunt necesare în puține țări. Oricum, tăcerea presei pe acest subiect arată că elitele vor să treacă aceste modificări prin guverne și parlamente, evitând consultarea publicului, vor să o facă în tăcere, fără ca cetățenii să vadă și să știe.
Consilierii mei caută acum relatări despre aceste modificări în presa vestică. Cu excepția unor texte de specialitate îngropate în spațiul virtual, este o tăcere totală. Iar miza este abolirea de facto a statelor națiune. În Polonia, organizarea unui referendum ar fi pe deplin justificată, însă referendumul poate fi o capcană. Subiectul poate fi prezentat unui public neinformat sub forma ”a fi sau a nu fi în UE”. Iar sentimentul pro-european al societății poloneze și manipularea prin presă și ingineria socială vor face ca totul să fie posibil.
Sunt pentru ideea lui Robert Schuman, inspirată de ideile creștine, pentru ideea unei Europe ca o comunitate de state independente. Mă opun conceptului lui Altiero Spinelli, din Manifestul Comunist de la Ventotene, care vrea crearea unui superstat și abolirea comunităților naționale. Se propune ca Comisia să se numească Executiv iar comisarii să se numească secretari. Sunt idei bolșevice și termeni bolșevici. Manifestul de la Ventotene este pomenit în rezoluția Parlamentului European, iar Manifestul acesta spune: «Prin această dictatură a partidului revoluționar se va forma un nou Stat, iar în jurul acestui Stat se va forma o democrație veritabilă». Acesta este sovietism pur”, spune Saryusz-Wolski.
Cehia: miza este anihilarea blocului post-socialist
În Cehia, reforma tratelor UE a fost analizată de profesori de drept. ”Eliminarea unanimității ar fluidiza procesul de decizie, în special când vine vorba despre suspendarea dreptului de veto al Ungariei și Poloniei. Pe de altă parte, anumitor state membre s-ar putea să nu le placă asta, spre exemplu pentru că nu vor să accepte cote de refugiați, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți. Cred că se va ajunge la un compromis, prin anularea unanimității în anumite domenii si menținerea vetoului în altele”, spune Michal Tomasek, șeful departamentului de drept european de la Universitatea Carolină.
”Franța și Germania arată în mod clar că nu vor ca noi state balcanice să adere la UE, pentru că ar primi drept de veto. Asta ar face să se repete ce s-a întâmplat în 2015 cu cotele de refugiați, când trei state au blocat tot procesul din UE. Anularea dreptului de veto și trecerea la majoritatea calificată (când este nevoie de 55% din state și 65% din populația totală a UE) ar face ca opoziția blocului post-socialist, cu state mai sărace și cu 10-20 de ani în urma vestului din anumite puncte de vedere cultural-politice, să fie ocolită ușor. Asta nu este în interesul celor care vor ca cehii să se simtă bine in UE”, spune Filip Krepelka, profesor la Universitatea Masaryk din Brno.
”Din fericire, eliminarea dreptului de veto nu ar fi totală, pentru că propunerea a fost mult amendată și cele mai rele lucruri au fost eliminate. Chiar dacă propunerea a trecut în PE, majoritatea a fost firavă, de doar 17 voturi. Asta arată că cei care vor reformarea UE nu au forță”, spune Veronika Vrecionova, din partea Partidului Civic Democrat din Cehia, aflat la guvernare.
Eurodeputatul ceh Alexandr Vondra (Partidul Civic Democrat) spune că propunerea de modificare a tratatelor este în mod fundamental împotriva statelor mici din UE și urmărește anularea posibilității de a crea minorități de blocaj împotriva inițiativelor statelor mari. ”Voi da doar un exemplu – dacă tratatele se vor modifica, atunci nu vom mai putea sa ne susținem interesele în ce privește introducerea standardului Euro7”, a spus el. ”În opinia mea, propunerea nu are șanse să treacă de Consiliul European, chiar dacă a fost aprobată în PE. Iar dacă ar fi să treacă, atunci mă tem că nu va eficientiza procesul de luare a deciziilor, ci ar duce la dezintegrarea treptată a UE. Iar asta nu este în interesul Cehiei”, a spus Vondra, citat de Forum24.cz.
Eurodeputatul Tomas Zdechovsky, din partea Uniunii Creștin Democrate – Partidul Popular Ceh (aflat în coaliția de la putere în acest moment), spune că raportul PE este un nonsens plin de obiective nerealiste. ”Eliminarea unanimității nu va ajuta UE să fie mai puternică. Multe state nu se vor supune unor decizii. Să ne amintim doar de cotele nerealiste de imigranți sau de pachetul pentru migrație de acum…”.
Chiar și eurodeputatul Jiri Pospisil, din partea partidului pro-european TOP90, spune că reforma tratatelor așa cum a fost propusă este mult prea amplă și slăbește poziția statelor mici și mijlocii. ”Este vorba despre pregătirea pentru primirea țărilor din Balcani, a Ucrainei și Moldovei”. Deputatul ceh nu este de acord cu modificarea tratatelor deoarece crede că extinderea ar trebui decisă în unanimitate. ”Extinderea prea rapidă a majorității calificate în aceste domenii ar duce la accentuarea sentimentelor eurosceptice și ar amenința funcționarea UE”.
În Slovacia, actualul premier social-democrat Robert Fico, a declarat încă din perioada Conferinței pentru Viitorul Europei ca se opune eliminării dreptului de veto în UE și va folosi și dreptul de veto din cadrul NATO pentru a bloca aderarea Ucrainei la Alianță.
Viziunile sale sunt împărtășite cel puțin parțial și de eurodeputați din alte partide. Miriam Lexmann, din partea Mișcării Creștin Democrate, a criticat raportul adoptat de PE. ”Avem de-a face cu provocări interne și amenințări externe precum inflația, sărăcia, scăderea competitivității companiilor noastre, ascensiunea totalitarismului Partidului Comunist Chinez. Am subliniat de mai multe ori în cadrul instituțiilor europene că UE trebuie să folosească actualele competențe mai eficient și să nu irosească energie pentru a interveni în domenii ce nu sunt sub autoritatea sa. Cred că este absurd să avem încercări de modificare a tratatelor care să ducă la slăbirea suveranității statelor membre”.
Susținătorii estici lui Verhofstadt recită aceeași poezie
Eurodeputații cehi, slovaci, polonezi sau croați care au susținut eliminarea dreptului de veto al statelor au avut cu toții ca principal argument nu un principiu, ci un nume – Viktor Orban. Pentru că Orban s-a folosit deseori de dreptul de veto al Ungariei, acești eurodeputați susțin că menținerea regulii unanimității nu face decât să alimenteze iliberalismul în Europa. Iar al doilea argument ca frecvență este Ucraina – țara care și-a jertfit sute de mii de tineri pentru independență și suveranitate nu ar putea fi primită în UE, dacă regula unanimității ar rămâne în picioare, la fel și Republica Moldova. Acești europarlamentari nu spun ai departe ce se va întâmpla cu suveranitatea Ucrainei, dacă ar adera la o Uniune Europeană în care nu ar avea drept de veto în nicio decizie.
Însă nu doar Viktor Orban și-a folosit dreptul de veto sau a amenințat cu acest veto. Foarte puțin se vorbește despre poziția guvernului Olandei la momentul negocierii și aprobării Planului pentru Refacere și Reziliență al UE, prin care miliare de euro urmau să fie oferite statelor membre, după pandemia de covid. Olanda, contributor net la bugetul UE, a amenințat că se va opune întregului plan, dacă nu va fi acceptată o condiție esențială – țările membre trebuie să ramburseze banii. Pentru statele mici, aceasta era o condiție nefavorabilă, însă Olanda a aplicat aceeași strategie a șantajului bazat pe dreptul de veto pentru care acum este acuzat doar premierul Ungariei. Dacă ar fi fost în vigoare regula majorității calificate, opoziția Olandei ar fi fost ușor depășită și guvernul olandez ar fi trebuit să ofere altor țări banii propriilor contribuabili, altfel riscând să fie adus în fața Curții de Justiție a UE.
De la obligativitatea euro, până la susținerea ”genurilor in toată diversitatea lor”
Modificările propuse pentru tratatele europene nu privesc doar eliminarea dreptului de veto în materie de politică externa securitate și alte peste 60 de domenii. Este vorba și despre obligativitatea adoptării monedei euro de către toate statele membre UE. Este vorba și despre crearea unui Parlament European bicameral, despre schimbarea denumirii Comisiei Europene în Executivul European, cu puteri sporite (dar mai puțin reprezentativ, cu doar 15 comisari). Este vorba și despre eliminarea clauzei solidarității în cazul unor probleme de alimentare cu energie sau materii prime, despre transferul total al politicii de mediu în sarcina UE, ceea ce înseamnă că statele membre nu vor mai putea aplica propriile proceduri pentru atingerea țintelor draconice pentru limitarea iluzorie a schimbărilor climatice. Sunt eliminate prevederile care impun regula unanimității în chestiuni fiscale, pentru protejarea resurselor de apă și a mixului energetic al țărilor. Iar în modificările propuse nu se mai vobește despre ”susținerea egalității de gen”, ci despre susținerea „genurilor în toată diversitatea lor”.
Statele mai pot opri tăvălugul
Statele UE pot opri aceste modificări. Parlamentul European le-a adoptat la limită, însă aplicarea acestor amendamente necesita unanimitate. Și aici sunt propuse schimbări: acum, schimbările tratatelor trebuie ratificate de toate statele membre, în acord cu prevederile lor constituționale (inclusiv prin referendum). Dacă, după trecerea a doi ani de la aprobarea modificării tratatelor, mai există încă un stat sau mai multe state care nu au acceptat schimbările, Consiliul trebuie să supună din nou dezbaterii aceste modificări. Federaliștii europeni susțin că modificările ar trebui să intre în vigoare după ratificarea lor de către patru cincimi din statele membre, iar dacă acest procent nu este atins după doi ani, ar trebui organizat un referendum European, care ar fi valid dacă ar participa majoritatea alegătorilor europeni, nu neapărat in fiecare țară.
Presa britanică conservatoare se vede răzbunată de votul din PE și scrie că Brexitul, așa haotic cum a fost, a avut un plan clar de la bun început: întâi să scape de ”euroentuziaști” și apoi să vadă ce este de făcut; asta este prioritatea atunci când stai în aceeași încăpere cu niște nebuni.
