Sorin Grindeanu e un pisoi. Nu are curaj să voteze o moțiune de cenzură împotriva guvernului Bolojan
Într-un peisaj politic în care oportunitatea ar trebui să dicteze mutările decisive, Sorin Grindeanu pare să fi tras frâna de mână. În spatele ușilor închise, liderul social-democrat a tranșat o dilemă care bântuie culoarele partidului: PSD nu va vota o moțiune de cenzură inițiată de AUR. Motivul nu ține de moralitate sau de principii doctrinare, ci de o frică paralizantă față de Bruxelles.
Spectrul izolării totale: PSD, la un pas de a deveni paria în Europa
Surse din interiorul partidului confirmă că Grindeanu a exclus categoric, în discuțiile cu colegii, orice scenariu în care PSD și-ar pune semnătura alături de partidul lui George Simion. Calculul este rece și cinic: o alianță de conjunctură cu AUR, chiar și pentru scopul nobil al opoziției de a dărâma un guvern, ar echivala cu o sinucidere diplomatică.
Grindeanu este conștient că „linia roșie” trasată de Partidul Socialiștilor Europeni (PES) nu poate fi încălcată fără consecințe devastatoare. Mai mult, spectrul suspendării sau chiar al excluderii din familia socialiștilor europeni atârnă ca o sabie deasupra Kiseleff-ului. Pentru un partid care se dorește frecventabil și european, eticheta de partener al extremiștilor ar însemna izolarea totală.
Amenințarea financiară: Miliardele europene, mai importante decât o victorie de etapă
Dincolo de imagine, Grindeanu se teme de repercusiuni mult mai tangibile. Într-o Europă tot mai atentă la respectarea statului de drept și a valorilor democratice, o majoritate toxică formată ad-hoc cu AUR ar putea declanșa mecanisme de sancționare financiară.
Posibila înghețare a fondurilor europene este coșmarul oricărui politician român, iar Grindeanu știe că un astfel de dezastru financiar ar fi decontat electoral tot de PSD. „Nu suntem aventurieri”, ar fi mesajul transmis de acesta, subliniind că riscul pierderii credibilității externe și a banilor europeni este un preț mult prea mare pentru o simplă răzbunare politică de moment. Astfel, Sorin Grindeanu rămâne blocat într-o paradigmă a prudenței forțate. Deși logica opoziției ar cere dărâmarea guvernului cu orice preț, logica supraviețuirii europene îi leagă mâiniile. PSD alege să joace cartea siguranței, preferând să rateze o oportunitate de a prelua puterea, decât să riște să devină nefrecventabil în cancelariile occidentale.
În lipsa „curajului” de a sfida Bruxelles-ul, Grindeanu condamnă PSD la o așteptare strategică, demonstrând că, în politica românească actuală, frica de izolare externă este mai puternică decât dorința de putere internă.
