Sistemul de pensii din România, în colaps: Economiștii avertizează, guvernanții amână măsurile decisive
România riscă să rămână fără un sistem public de pensii funcțional în următorii ani, avertizează economiștii. Premierul Ilie Bolojan admite că majorarea vârstei de pensionare este inevitabilă, dar sindicatele și opoziția critică dur măsura, acuzând că guvernul pedepsește oamenii care au muncit toată viața. Economistul Radu Nechita atrage atenția că sistemul este deja prăbușit și că autoritățile doar amână inevitabilul.
România se află în pragul unei crize majore a pensiilor. Economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, avertizează că sistemul public este deja nesustenabil, iar fără măsuri urgente, colapsul este inevitabil. Declarațiile sale vin în contextul în care premierul Ilie Bolojan a lansat ideea creșterii vârstei de pensionare, inclusiv pentru beneficiarii de pensii speciale.
„Avem nevoie de mai mulți oameni în piața reală a muncii. Ne place sau nu ne place trebuie să creștem vârsta de pensionare astfel încât în intervalul 50-65 de ani populația care este prinsă în economia reală să fie într-o pondere mai mare decât este astăzi pentru că nu are cine să o înlocuiască”, a declarat Ilie Bolojan la TVR 1, citat de Mediafax.
Deși guvernul a încercat să calmeze spiritele, precizând că „nu există un proiect pentru creșterea vârstei standard de pensionare, discuțiile în cauză vizând doar eliminarea excepțiilor de la vârsta standard, în special pentru categoriile cu statut special”, sindicatele și opoziția au reacționat dur, acuzând guvernul că lovește în oamenii care au muncit o viață întreagă.
Economistul Radu Nechita nu se ferește să spună lucrurilor pe nume:
„Ceea ce spune domnul Bolojan, că va crește vârsta de pensionare, este o cârpeală pentru sistemul de pensii, dar aceste măsuri trebuie luate oricum, pentru că vârsta de pensionare la noi este mai mică decât în alte părți. Soluțiile sunt, în primul rând, să recunoaștem cât de gravă este situația. Să terminăm cu povești că peste 10 ani nu o să fie sustenabil. Sistemul nu mai e sustenabil acum. De fapt, el nu mai e sustenabil de 10 sau de 20 de ani. În momentul în care vezi că sistemul, așa cum merge, merge în zid, nu poți să spui că e sustenabil. Nu poți să spui că e sustenabilă o clădire care e fisurată și pârâie în structura de rezistență, în condițiile în care, în mod evident, se va prăbuși. Știm că se va prăbuși. Sistemul nu este sustenabil prin construcția lui. Este viciat din start, bazat pe un principiu care părea să aibă o anumită noimă în secolul XIX, când l-a creat Bismarck: pe o anumită structură a piramidei demografice, pe o anumită speranță de viață, pe o anumită vârstă de intrare pe piața muncii. Atunci oamenii începeau să lucreze la 16 ani, nu la 26 de ani, după trei facultăți începute și două masterate neterminate. Deci nu merge, nu are cum, pentru că este un sistem care a transformat o problemă personală (n.r. – „bani albi pentru zile negre”) într-o problemă colectivizată de stat”.
În plus, Nechita evidențiază inechitățile majore din actualul sistem:
„Unii își iau cu polonicul de pe fundul ceaunului, cu cărniță și fasole, pe când ceilalți primesc jumătate de polonic de zeamă transparentă. Cei mai mulți oameni nu își recuperează nici măcar contribuțiile plătite de-a lungul timpului. Toată lumea contribuie pe minus. De ce? Pentru că alții care n-au contribuit sunt pe plus. Este un mecanism care ascunde cine cu cât contribuie, tocmai pentru a putea exista categorii de persoane care beneficiază fără să fi contribuit vreodată. (…) Amânăm inevitabilul. Este o rostogolire a problemei, o amânare a unei scadențe inevitabile și rămânem în continuare în aceeași casă care stă să se prăbușească, în loc să mergem într-o altă casă.”
În timp ce guvernanții discută și amână luarea unor decizii reale, sistemul de pensii din România se clatină. Lipsa unor reforme profunde și favorizarea unor categorii privilegiate riscă să lase milioane de români fără siguranța unui venit la bătrânețe.
