Deputatul PSD de Argeș, Simona Bucura-Oprescu, a ieșit din nou la rampă cu aerul politicianului providențial care mai „rezolvă” o mare nedreptate a statului român. De această dată, ni se spune solemn că dosarele pentru terenurile din jurul caselor construite înainte de 1990 „vor fi rezolvate mai rapid”, după ce Parlamentul a votat o modificare legislativă privind stabilirea dreptului de proprietate.
Sună frumos, aproape eroic. Numai că, dacă dai la o parte ambalajul propagandistic și citești atent ce s-a votat, constați că nu vorbim despre vreo revoluție administrativă, ci despre repararea unei stângăcii legislative produse tot de statul pe care PSD l-a căpușat politic timp de decenii. Cu alte cuvinte, după ce sistemul a încurcat lucrurile, aceiași politicieni vin să se laude că au îndreptat o exprimare greșită din lege.
Simona Bucura-Oprescu prezintă această modificare ca pe o mare victorie pentru cetățean. În realitate, discutăm despre o clarificare terminologică și procedurală: se elimină o formulare greșită despre „atribuirea titlului de proprietate” și se înlocuiește cu sintagma „drept de proprietate”, stabilit prin ordin al prefectului. Adică statul încearcă să repare confuzia creată chiar de propriile sale acte normative. Să transformi o cârpeală juridică într-un trofeu politic este o performanță tipic pesedistă.
Mai grav este tonul triumfalist. Parlamentara vorbește de parcă ar fi deblocat singură România rurală, de parcă oamenii n-ar fi stat ani de zile prin primării, prefecturi și comisii de fond funciar tocmai din cauza legislației proaste, a haosului administrativ și a lipsei de voință politică. Cine a condus însă România în cea mai mare parte a acestei perioade? Cine a împărțit funcții, a politizat prefecturi, a sufocat administrația locală și a întreținut exact acest mecanism greoi? Răspunsul e simplu: aceeași clasă politică din care Simona Bucura-Oprescu face parte cu maximă seninătate.
De fapt, mesajul deputatei PSD este construit în registrul clasic al politicianului care confundă reparația unei erori cu marea operă legislativă. Românii nu primesc terenuri noi, nu primesc despăgubiri, nu primesc vreo simplificare digitală spectaculoasă, nu primesc un termen clar și obligatoriu pentru rezolvarea dosarelor. Primesc, cel mult, o formulare mai corectă în lege. Restul rămâne la mâna acelorași instituții care s-au mișcat greu și până acum. Iar cine cunoaște administrația românească știe foarte bine că între o lege „clarificată” și o problemă efectiv rezolvată e o distanță uriașă.
În loc să vină cu discursuri autoelogioase, Simona Bucura-Oprescu ar fi trebuit să explice de ce a fost nevoie să se ajungă aici. Cine răspunde pentru anii pierduți de cetățeni? Cine răspunde pentru procesele, drumurile, hârtiile și umilințele suportate de oameni din cauza unor texte legislative ambigue? Și, mai ales, de ce un partid care a dominat ani întregi administrația centrală și locală se prezintă acum drept pompierul unui incendiu pe care tot el l-a întreținut?
Aceasta este, în fond, esența problemei. Nu legea în sine, ci tupeul politic de a împacheta o banală corectare de text într-o epopee parlamentară. Simona Bucura-Oprescu nu anunță o reformă. Anunță că statul a reușit, în sfârșit, să scrie ceva mai puțin prost decât înainte. Iar pentru asta vrea aplauze.
Românii nu mai au nevoie de politicieni care se fotografiază lângă propriile corecturi. Au nevoie de administrație care funcționează, de proceduri care nu blochează oamenii cu anii și de legi scrise bine de la început, nu peticite ulterior și prezentate drept mari izbânzi de partid.
În rest, propaganda curge. Problema e că oamenii nu mai trăiesc din postări pe Facebook și nici din autoadmirarea parlamentarilor PSD. Ei trăiesc în realitatea ghișeelor, a dosarelor blocate și a promisiunilor reciclate. Iar acolo, între realitate și declarațiile Simonei Bucura-Oprescu, diferența rămâne uriașă.
