George Simion a transformat inconsecvența în strategie electorală. Într-un spectacol de un cinism rar întâlnit pe scena politică românească, liderul AUR demonstrează o veritabilă „bipolaritate” în declarații și acțiuni, schimbându-și discursul de la o oră la alta, în funcție de audiență. Fără să se mai ferească, Simion pare să fi ajuns la o concluzie îngrijorătoare și jignitoare: aceea că românii pot fi mințiți la nesfârșit.
Sindromul „Nicușor Dan”: Înjură, apoi pozează în victimă
Cel mai recent episod al acestei piese de teatru absurd este relația cu președintele Nicușor Dan. Într-o demonstrație de agresivitate politică, Simion îl atacă și îl înjură public, recurgând la un limbaj și o atitudine menite să scandalizeze. Imediat după acest derapaj, liderul AUR își schimbă brusc masca și pozează în victima sistemului, mirându-se cu o inocență falsă că nu este invitat la masa negocierilor. Este o tactică clasică de manipulare: dai foc casei, apoi te plângi la televizor că nu ești chemat să o stingi.
Paradoxul guvernării: Nici la putere, nici în opoziție, ci peste tot și nicăieri
La fel de halucinantă este și poziționarea sa față de intrarea la guvernare. Discursul lui George Simion a devenit un labirint de contradicții. Într-o zi, declară sus și tare că AUR nu vrea la guvernare, pozând în singurul opozant pur și necorupt. A doua zi, după o serie de atacuri virulente la adresa întregii clase politice, se plânge că partidul său este izolat, marginalizat și nu este chemat să formeze majorități. Iar în a treia zi, într-un exercițiu de grandomanie, le transmite susținătorilor că el deja guvernează din umbră și dictează agenda publică. Această confuzie totală este creată intenționat, pentru a genera zgomot de fond și a ascunde lipsa unor soluții reale pentru țară.
Disprețul față de electorat: Un discurs diferit pentru fiecare român
Strategia sa a devenit transparentă și totodată jignitoare: spune fiecărui român exact ceea ce vrea să audă, chiar dacă promisiunile se bat cap în cap. Față în față cu fermierii spune un lucru, în fața antreprenorilor altceva, iar la televiziuni schimbă din nou placa. Acest cameleonism politic nu este o dovadă de abilitate, ci de un profund dispreț față de cetățeni.
George Simion îi prostește pe români în față, fără să se mai obosească să își ascundă contradicțiile. Atitudinea lui se bazează pe o premisă sfidătoare: îi crede pe români prea naivi, prea neatenți sau pur și simplu prea proști pentru a-i taxa minciunile.
Rămâne de văzut cât timp va mai funcționa această rețetă a haosului și a dublului standard. Când un lider politic ajunge să își disprețuiască atât de mult propriul electorat încât să îl mintă în față cu zâmbetul pe buze, democrația însăși este transformată într-o glumă proastă.
