Siminica Mirea – averea impresionantă a unei socialiste de lux: 25 de terenuri și trei imobile
Cariera Siminicăi Mirea seamănă mai degrabă cu o glumă lungă decât cu un CV serios. A început cu PDL, a trecut prin PNL, iar astăzi se regăsește, bine-mersi, în PSD. Dacă există o constantă în viața ei politică, aceea este traseismul. Nu ideile, nu proiectele, ci simplul reflex de a-și căuta locul sub umbrela partidului mai mare.
La capitolul studii, surpriza nu e mare. Absolventă de Bioterra, acea fabrică de diplome pe care românii o știu mai degrabă ca pe o glumă decât ca pe o instituție de învățământ, Mirea se laudă că are „școală”. În realitate, Bioterra a fost pentru mulți doar un fel de „taxă pentru diplomă”, un shortcut pentru cei care nu se pot lăuda cu rezultate academice reale. Prietenii recunosc fără ezitare: nici comportamentul nu o recomandă pentru poziții de top.
Și, ca să fie tabloul complet, avem și capitolul limbi străine. În declarații, știe engleză și franceză. În practică, engleza ei e un amestec de improvizații fonetice, iar franceza se oprește la „bonjour” și „merci”. O caricatură perfectă de Caragiale: vorbește ca și cum ar ști, dar nu pricepe nimeni, nici măcar ea.
Pe lista realizărilor publice, probabil cea mai concretă este carnetul de șofer, categoria B. Atât. Restul sunt funcții primite în partid și texte scrise de consultantul personal. Apropiații povestesc că, de fapt, înțelege foarte puțin din ce i se pune în față, dar asta nu a împiedicat-o să crească politic. Ba dimpotrivă, în România exact asta pare să fie cheia: să nu pui întrebări, să repeți lozinci.
Dincolo de toate acestea, declarația ei de avere spune povestea adevărată: peste 25 de terenuri trecute pe hârtie. Pare că banii cântăresc mult mai mult decât studiile sau competențele, iar în politică „norocul” e strâns legat de portofel. Averea nu doar că impresionează numeric, dar ridică întrebări legitime despre cum a fost posibilă o asemenea acumulare într-o carieră care, pe hârtie, nu justifică asemenea resurse.
La acestea se adaugă și trei imobile deținute, care o plasează între cei mai bogați „socialiști” din România. Ironia este evidentă: în timp ce partidul din care face parte vorbește despre grijă pentru cei săraci și protecție socială, Mirea demonstrează că politica nu doar ajută, ci și îmbogățește pe alocuri peste orice așteptare.
Ancheta duce inevitabil spre Diatrans SRL, firma pe care a condus-o și care a explodat în 2014–2015, fix în perioada în care Mirea s-a repoziționat politic mai avantajos. Coincidență? Greu de crezut. E modelul clasic de business politic: te apropii de butoane și brusc și afacerile o iau în sus.
Așadar, Siminica Mirea e portretul traseistului de manual: diplomă fără valoare, competențe inventate, limbi străine de decor, consultant care îi scrie textele și o avere consistentă adunată sub umbrela partidelor. Iar la final, întrebarea rămâne aceeași: problema e la ea sau la un sistem care ridică asemenea personaje până în vârful politicii?
