Serviciile secrete au o țară a lor și, făcându-ne o onoare, au decis să-i dea numele România

Poate vă întrebați ce mai fac serviciile noastre de informații în aceste timpuri dificile. Păi, ce să facă? Sunt bine-mersi, își văd de treabă, fac ceea ce fac de mult, ceea ce știu ele mai bine să facă: împânzesc toată societatea cu infiltrații și acoperiții lor, lăsându-i pe fraieri să creadă că au în față experți independenți, membri de frunte ai societății eminamente civile, civili ei înșiși.

Săptămâna trecută, de exemplu, a ieșit la iveală că doi din ăștia, experți civili, sunt, de fapt, angajați cu acte în regulă ai SRI. Serviciul recunoaște că Mădălin Hodor și Mihai Demetriade, angajați, în același timp, ai Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, sunt și angajații săi, predând de ceva vreme (este posibil chiar din martie 2021) la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“, a SRI. Cel puțin asta spune răspunsul pe care SRI/ANIMV l-a trimis celor de la g4media: „Vă comunicăm că domnii Mihai DEMETRIADE și Mădălin HODOR susțin activități didactice în cadrul programului postuniversitar de educație permanentă DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM. Programul a debutat în martie 2021“.

Cineva trebuie să predea și la școala de cadre a SRI, totuși. Și atunci, de ce n-ar preda acești doi tineri istorici, pricepuți în ale Securității, care-i studiază istoria cu de-amănuntul prin arhivele CNSAS? Mai ales că numiții Hodor și Demetriade chiar au avut o atitudine pozitivă față de Serviciu, îl înțeleg, l-au și lăudat pe unde au putut și, desigur, când a fost nevoie au mai și încercat să elimine din minciunile alea străvezii cum că Securitatea ar fi fost chiar odioasă. În definitiv, în SRI, în afaceri și în politică sunt atâția fii și nepoți de vechi securiști, încât nu e frumos să le ponegrim la nesfârșit strămoșii. Au și oamenii ăia niște sensibilități, au și ei suflet. Cât să mai spunem despre înaintașii lor, cărora le datorează ceea ce sunt și ceea ce au azi, adică aproape o întreagă țară, că au fost niște criminali siniștri? Se poate?

Exact asta este problema celor doi angajați ai SRI și ai CNSAS în același timp: că nu știm dacă Serviciul i-a contactat și angajat pentru că au arătat o înțelegere la nivel uman față de ororile Securității sau au arătat o înțelegere la nivel uman pentru ororile Securității doar pentru că erau deja racolați de Neo-Securitate?

Ce preț poți să mai pui pe toate informațiile vehiculate de Hodor în ultimii ani? Cât erau roadele cercetărilor lui, cât erau exerciții impuse de SRI? Ce credibilitate au acești doi pseudo-reprezentanți ai societății civile, când ei au ascuns publicului faptul că prestează pentru SRI?

Societatea Timișoara i-a acordat lui Mădălin Hodor, în 2017, premiul „Ion Monoran“, „pentru stăruinţa în demersurile de a decanta valorile morale în societatea românească“. Ce de sticle de șampanie s-or fi deschis la Timișoara când s-a aflat că a mai fost premiat un colaboraționist… Căci, iată, Societatea Timișoara nu-și dezminte lipsa de discernământ din ultimii ani și girează tot ce n-ar trebui să gireze: procurori care au participat la reprimarea deținuților politici, ca Augustin Lazăr, turnătoare precum Monica Macovei, acoperiți ai SRI, precum Hodor…

Afaceri, politică, Justiție, presă, societate civilă, instituții ale statului, lumea academică. Neo-Securitatea este peste tot la ea acasă. Serviciile controlează comisiile parlamentare care ar trebui să le controleze activitatea, Serviciile controlează politicienii care le decid bugetele, Serviciile controlează presa care ar trebui să le dezvăluie abuzurile, Serviciile controlează societatea care se pretinde civilă…

Haideți să renunțăm la prostia aia că România ar avea servicii secrete. E fals. Niște servicii secrete au o țară a lor și, făcându-ne o onoare, au decis să-i dea numele România.

Sursa CAȚAVENCII