Instabilitatea politică și erorile politicilor fiscale au împins prețurile de consum românești la 8,5%, în timp ce Republica Cehă se menține stabilă, cu o inflație de doar 2,4%.
Rata inflației din România a crescut la 8,5% (măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum, pentru a asigura comparabilitate) în august 2025, de aproape 4 ori mai mult decât inflația din Cehia (2,4%), evidențiind traiectoriile economice divergente ale celor două națiuni din Europa Centrală și subliniind cum stabilitatea politică și coerența politicilor afectează direct rezultatele macroeconomice.
Contrastul izbitor reflectă lupta României cu o combinație de politici fiscale improvizate, turbulențe politice și vulnerabilități structurale care i-au lăsat pe consumatori să suporte povara creșterilor rapide de prețuri, în special în sectoarele energiei și alimentelor.
Decizia guvernului român de a elimina plafonarea prețurilor la electricitate, crescând simultan TVA-ul și accizele, a creat o furtună perfectă pentru consumatori, cu costurile energetice crescând în spirală într-un ritm care amintește de episoade întâlnite în deceniile anterioare. Prețurile alimentelor, care au o greutate disproporționată în bugetele gospodăriilor românești, au amplificat presiunea inflaționistă.
„Climatul politic și social din România reprezintă un risc major pentru aplicarea eficientă a măsurilor de consolidare fiscală”, notează analiștii BRD, într-un raport transmis marți seara investitorilor. Instabilitatea amenință nu doar managementul economic intern, ci și încrederea investitorilor, putând declanșa presiuni suplimentare asupra monedei care ar putea amplifica dinamica inflaționistă.
Diferențele structurale în modelele de consum
Decalajul inflaționist dintre cele două națiuni provine parțial din diferențe fundamentale în modelele de consum. Gospodăriile românești alocă aproximativ 30% din bugetele lor pentru alimente și băuturi nealcoolice, comparativ cu doar 18% în Republica Cehă, unde locuințele și utilitățile dețin cea mai mare cotă la 27%.
Această compoziție face România deosebit de vulnerabilă la volatilitatea prețurilor alimentare și la perturbările agricole, în timp ce consumatorii cehi se confruntă cu o expunere mai mare la costurile locuințelor și serviciilor – sectoare care au rămas mai stabile în timpul ciclului inflaționist actual.
Factorii de decizie cehi au menținut cadre monetare și fiscale stabile, comunicarea guvernamentală clară ajutând la ancorarea așteptărilor. Coșul de consum mai diversificat al țării, orientat către locuințe și servicii în loc de mărfuri alimentare volatile, a oferit protecție suplimentară față de șocurile externe de prețuri.
Dilema politicii monetare
Bancherii centrali români se văd nevoiți să navigheze prin ape din ce în ce mai complexe, pentru a preveni efectele de runda a doua a modificărilor fiscale și șocurilor din partea ofertei, dar și încercând să favorizeze o redresare economică sustenabilă.
Efectele de al doilea tur apar atunci când șocurile temporare de preț se transmit în salarii și apoi în alte creșteri de prețuri, amplificând inflația. Dacă acestea sunt ținute sub control, inflația poate scădea în mod natural după ce șocul inițial se estompează.
Oficialii băncii centrale mai au de dus și o altă luptă: cea cu așteptările persistente de inflație ale populației și firmelor, așteptări care nu arată deloc în favoarea proiecțiilor BNR.
Deteriorarea climatului de investiții
Incertitudinea politică a început deja să erodeze încrederea afacerilor și a investitorilor străini, creând o buclă de feedback care ar putea perpetua instabilitatea economică. Reformele structurale întârziate și mesajele politice inconsistente au amplificat aceste preocupări, mărind presiunile de depreciere asupra leului românesc.
Participanții la piață urmăresc îndeaproape dacă autoritățile române pot oferi răspunsuri politice coerente și pot aplica ajustările fiscale necesare fără a declanșa agitații sociale care ar putea destabiliza și mai mult mediul economic.
Contrastul cu Republica Cehă, unde soliditatea instituțională și acțiunea guvernamentală clară au menținut stabilitatea prețurilor, oferă un exemplu despre cum calitatea guvernării se traduce direct în rezultate economice pentru gospodării și afaceri.
În timp ce România se luptă cu provocarea imediată de a combate inflația fără a înăbuși creșterea economică, experiența țării noastre e și un exemplu pentru economiile emergente despre natura interconectată a stabilității politice, credibilității și performanței macroeconomice.
