În multe județe din România, sărăcia extremă continuă să facă ravagii în mediul rural. Drumuri neasfaltate, lipsa canalizării și a apei curente, școli degradate și oameni care supraviețuiesc din ajutoare sociale, acesta este tabloul sumbru al vieții din zeci de comune. Autoritățile locale spun că resursele sunt insuficiente, iar locuitorii vorbesc despre lipsa oricărei speranțe.
În satele din județele Vaslui, Teleorman, Botoșani sau Olt, sărăcia nu mai este o excepție, ci realitatea de zi cu zi. O parte dintre comunele aflate în topul celor mai sărace din România se confruntă cu probleme cronice: lipsa locurilor de muncă, depopulare masivă și infrastructură de secol trecut.
„Oamenii trăiesc aici cu 300 de lei pe lună, din alocații sau ajutor social. Nu avem investitori, nu avem industrie, iar agricultura este de subzistență. Ne simțim abandonați de stat”, a declarat primarul unei comune din județul Vaslui.
Situația este similară și în sudul țării. În Teleorman, localnicii povestesc că singurele surse de venit rămân munca cu ziua și sprijinul rudelor plecate la muncă în străinătate. „Copiii merg la școală cu încălțări rupte și fără rechizite. Noi încercăm să îi susținem, dar cu ce bani?”, spune o învățătoare dintr-o comună aflată la câțiva kilometri de Turnu Măgurele.
Conform datelor statistice, peste 35% dintre comunele României nu dispun de canalizare, iar aproape o treime nu au sistem de alimentare cu apă. „Este inadmisibil ca în anul 2025 să existe sate fără apă curentă. Fără investiții masive în infrastructură, aceste comunități nu au viitor”, au transmis reprezentanții unei organizații neguvernamentale care monitorizează sărăcia rurală.
În ciuda promisiunilor făcute la fiecare campanie electorală, realitatea din teren arată că decalajul dintre sat și oraș continuă să se adâncească. Casele părăsite, curțile pustii și bătrânii care își duc ultimele zile în lipsuri sunt imaginea vie a unei Românii rurale uitate de autorități.
