Sărbătorile aduc amărăciune pe mesele milioanelor de români ținuți în sărăcie de Ilie Bolojan
Pentru milioane de români, sărbătorile nu mai înseamnă liniște, bucurie sau mese îmbelșugate, ci calcule dureroase și renunțări forțate. În timp ce guvernul condus de Ilie Bolojan vorbește despre „stabilitate”, „disciplină” și „responsabilitate fiscală”, realitatea din gospodării este una crudă: sărăcia se adâncește, iar costul vieții a devenit imposibil de suportat pentru tot mai mulți oameni.
Prețurile alimentelor de bază au explodat, facturile apasă greu pe bugetele familiilor, iar veniturile nu țin pasul cu inflația. Pensionarii, salariații cu venituri mici, familiile cu copii și cei care trăiesc din munca de zi cu zi sunt forțați să taie de pe listă tocmai lucrurile care ar trebui să definească o perioadă de sărbătoare: mâncare decentă, cadouri pentru copii, timp petrecut fără grija zilei de mâine.
În loc să protejeze aceste categorii, guvernarea Bolojan a ales politici care mută povara crizei exact pe umerii celor mai vulnerabili. Taxe mai mari, eliminarea unor facilități, scumpiri în lanț și lipsa unor măsuri reale de sprijin au transformat sărbătorile într-un test de supraviețuire. Statul cere sacrificii de la cei săraci, dar evită cu grijă să atingă privilegiile și risipa din propriul aparat.
Contrastul este revoltător. În timp ce românii numără fiecare leu, aparatul de stat rămâne supradimensionat, sinecurile sunt intacte, iar oamenii sistemului continuă să fie protejați. Nu există tăieri serioase acolo unde se risipesc miliarde, nu există reforme care să elibereze resurse pentru sprijinirea populației. Există doar discursuri și apeluri la „răbdare”.
Sărbătorile scot la iveală, mai clar ca oricând, ruptura dintre guvernanți și realitatea trăită de cetățeni. Pentru cei aflați la putere, Crăciunul și Anul Nou sunt marcate de mese festive și declarații optimiste. Pentru milioane de români, ele vin cu frustrare, nesiguranță și sentimentul că statul i-a abandonat.
Amărăciunea de pe mesele românilor nu este un accident și nici o fatalitate. Este rezultatul unor decizii politice care au ales să protejeze sistemul și să sacrifice oamenii. Iar această realitate face ca sărbătorile, în loc să aducă speranță, să devină încă un memento dureros al unei guvernări care a uitat pentru cine ar trebui să existe.
