Salina Praid, abandonată de stat și distrusă iremediabil: Autoritățile sapă alta, cu costuri uriașe
Salina Praid, una dintre cele mai importante resurse naturale ale României, a fost complet compromisă sub privirea pasivă a autorităților. Statul recunoaște dezastrul, dar fără să-și asume vreo responsabilitate. Singura soluție propusă: săpăm o altă salină în munte, cu costuri uriașe și fără nicio garanție. Situația ajunge pe masa Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), alături de problema cronică a evaziunii fiscale. România continuă să piardă, dar nimeni nu plătește.
Salina Praid este, oficial, pierdută definitiv. Evaluările tehnice arată că structura este complet distrusă, imposibil de salvat. În loc să vedem o analiză publică despre cum s-a ajuns aici, autoritățile trec senin la „planul B”: o nouă salină săpată în munte. Costurile? Din nou, pe spinarea cetățenilor. Răspundere? Zero.
Potrivit experților, pericolul ecologic a fost, în cele din urmă, limitat – nivelul de salinitate din apă a scăzut. Însă pierderile economice și de patrimoniu sunt uriașe. Cu toate acestea, nu există vinovați. Statul, în loc să intervină preventiv sau măcar să ofere explicații, a preferat să tacă și să lase totul în voia naturii.
Subiectul va fi discutat pe 30 iunie în ședința CSAT, împreună cu o altă temă pe care guvernările succesive o tot „prioritizează” fără rezultat: evaziunea fiscală. În prima sa declarație de la Cotroceni, președintele Nicușor Dan a spus că vrea o clarificare a atribuțiilor: SRI să informeze, ANAF să controleze, Parchetele să ancheteze. Teoretic, sună bine. Practic, știm cu toții cum funcționează acest lanț al slăbiciunilor.
Cazul Salinei Praid este un simbol al modului în care statul român își bate joc de propriile resurse și cetățeni. Lipsa de transparență, reacția întârziată și lipsa de asumare au fost, din nou, norma. Nimeni nu răspunde pentru distrugerea unei exploatări istorice. În loc de responsabilitate, avem tăcere și un nou proiect pe hârtie, plătit tot din banii publici.
Într-o țară normală, astfel de eșecuri ar duce la demisii și anchete. În România, ele trec drept “provocări tehnice”. Și mergem mai departe, cu aceeași nepăsare criminală.
