Rușinea sistemului: judecătorii români se pensionează la 52 de ani cu pensii uriașe, în timp ce magistrații germani muncesc până la 67 pentru mai puțin
Într-un stat sărac, cu spitale prăbușite, școli neîncălzite și milioane de pensionari care abia supraviețuiesc, magistrații români se retrag din sistem la doar 52 de ani cu pensii speciale care sfidează orice logică. În contrast, judecătorii din Germania muncesc până la 67 de ani pentru pensii mai mici. Sistemul românesc pare gândit nu pentru justiție, ci pentru privilegii nesimțite pe banii contribuabililor.
România oferă un spectacol grotesc de inechitate socială: magistrați care ies la pensie de tineri, cu venituri de lux, în timp ce oamenii obișnuiți mor cu zile în spitale sau trăiesc din pensii mizere. Un judecător român se poate pensiona la doar 52 de ani, cu o pensie netă de peste 11.000 de lei lunar, echivalentul a aproximativ 2.300 de euro. Nu, nu e o glumă, ci realitatea unui sistem parazitat de privilegii.
Aceste „pensii speciale” nu au nicio legătură cu contribuțiile reale ale magistraților, ci se calculează în funcție de 70%–80% din salariul brut din ultima lună de activitate. Adică o recompensă mascată pentru loialitate de castă, nu pentru vreo performanță în actul de justiție.
Iar când vine vorba de performanță, să nu uităm că România e țara unde dosarele zac ani de zile prin sertare, unde corupția scapă nepedepsită și unde justiția e adesea sinonimă cu impunitatea pentru cei „aleși”.
Contrastul cu Germania este revoltător. Judecătorii germani muncesc până la 65 sau 67 de ani, în funcție de anul nașterii, iar pensiile lor sunt calculate proporțional cu anii lucrați, nu cu șmecherii de sistem. Fiecare an adaugă 1,79% la pensia brută, până la un plafon de 71,75%. În practică, un magistrat german primește la pensie 2.150–2.300 de euro net, după zeci de ani de muncă și contribuții.
Așadar, un judecător român, cu o carieră uneori plină de compromisuri și sinecuri, pleacă la pensie cu aceeași sumă dar cu 15 ani mai devreme. Ce demonstrează acest lucru? Că România nu are un sistem de justiție, ci un sistem de răsplătire a privilegiilor.
Cireașa de pe tort a fost pusă de Elena Costache, președinta Consiliului Superior al Magistraturii, care a declarat, cu seninătate și dispreț față de realitatea socială, că o pensie de 11.000 de lei este „mică”. Justificarea? Magistrații sunt „unici”. Așa unic cinism rar mai vezi într-o țară în care milioane de oameni trăiesc din pensii de 1.500–2.000 de lei, după o viață de muncă.
Aceste declarații și aceste pensii arată că în România nu există egalitate în fața legii, ci o pătură privilegiată care se protejează și se premiază singură, sfidând orice formă de responsabilitate față de contribuabil.
Sistemul german, construit pe echitate și contribuții reale, pune și mai mult în lumină decăderea morală și instituțională a sistemului românesc. În Germania, pensia este o recompensă pentru muncă. În România, este o răsplată obscenă pentru apartenența la o elită închisă, arogantă și total deconectată de la nevoile oamenilor simpli.
Când justiția devine privilegiu, nu responsabilitate, România nu mai are nicio șansă la corectitudine. Are doar pensii speciale, imunități morale și o castă care se uită cu dispreț la cei pe care ar trebui să-i slujească.
