Deși pare incredibil, Rusia lui Vladimir Putin, cunoscută pentru represiunile severe asupra presei independente, găzduiește astăzi mai multă presă de opoziție decât România. În vreme ce în Rusia încă supraviețuiesc publicații care își asumă riscul de a critica regimul, în România, spațiul pentru jurnalismul autentic se restrânge dramatic.
În Rusia, publicații precum Meduza, Novaia Gazeta (în ciuda interdicțiilor) sau platformele online independente reușesc să publice articole critice și să dezvăluie abuzurile regimului Putin. Jurnaliștii ruși de opoziție sunt constant supuși amenințărilor, arestărilor și exilului, dar spiritul de rezistență al presei încă pulsează. Într-o țară unde controlul media este aproape total, vocile disidente își găsesc totuși modalități de a rezista.
În România nu avem represiune fizică asupra presei, în schimb publicațiile care nu cântă ode regimului Iohannis și coaliției de guvernare sunt supuse cenzuri și intimidării prin zeci de procese în care se cer daune de ordinul sutelor de mii de euro. Publicația 60M.RO este târâtă prin tribunale unde i se cer dau ne de sute de mii de euro pentru că a dezvluit actele de corupție ale baronilor sistemului. Baronul PSD, Dand Nica, a cerut în instanță 90 de mii de euro de la 60M.RO.
În România, peisajul mediatic s-a transformat într-un cor uniform al agendei politice dominante. Presa de opoziție, capabilă să critice în mod real și consecvent structurile de putere, a fost redusă la tăcere sau marginalizată. Jurnaliștii critici sunt din ce în ce mai izolați, fie prin mecanisme economice care sufocă finanțarea publicațiilor independente, fie prin practici de intimidare și campanii de discreditare.
Televiziunile de știri au devenit în mare măsură portavoci ale partidelor politice din coaliția sistemului și ale grupurilor de interese, iar discursul critic autentic este înlocuit de pseudodezbateri și dezinformări. În acest context, presa independentă se zbate să supraviețuiască, iar jurnalismul de investigație este folosit ca armă împotriva opoziției de publicații precum G4media, Hotnews, Recorder, Pressone sau Rise Project.
În România, modelul oligarhic de finanțare a presei a dus la monopolizarea marilor instituții media de către patroni cu interese politice. Contractele cu statul, finanțările preferențiale și publicitatea din bani publici au redus presa la statutul de instrument obedient.
Faptul că Rusia, un stat recunoscut pentru autocrație și controlul draconic asupra presei, găzduiește mai multe voci disidente decât România reprezintă un semnal de alarmă serios. Presa liberă este fundamentul oricărei democrații autentice. Dacă această tendință continuă, România riscă să alunece spre un model de control mediatic similar cu cele din statele autoritare.
În fața acestei realități, publicul român trebuie să fie conștient că lipsa unei prese de opoziție nu înseamnă doar tăcerea vocilor critice, ci și erodarea fundamentelor democrației.
