Românii spun „DA” reunificării. Solidaritatea transfrontalieră și voința comună de a construi o superputere regională
Un val de entuziasm și solidaritate fără precedent traversează societatea românească, redefinind relația dintre cele două state românești și punând bazele unei viitoare reunificări acceptate și dorite de majoritatea populației. Sondajele de opinie recente, dar și atmosfera generală din spațiul public, indică o schimbare fundamentală de paradigmă: românii din dreapta Prutului nu mai privesc Republica Moldova cu o compasiune distantă, ci cu o dorință activă de integrare și sprijin necondiționat. Această atitudine pro-unire este alimentată de conștientizarea pericolului rusesc care amenință însăși existența națiunii române în est, dar și de admirația față de parcursul curajos al administrației de la Chișinău, condusă de Maia Sandu.
Românii înțeleg că prețul reunificării nu este o cheltuială, ci o investiție istorică în propria securitate și demnitate națională. Dispariția graniței de la Prut este văzută tot mai mult ca o reparație morală necesară, o corectare a unei nedreptăți istorice comise prin pactul Ribbentrop-Molotov. Această maturizare a opiniei publice din România este esențială, deoarece oferă politicienilor de la București mandatul popular necesar pentru a accelera procesele de integrare. Oamenii sunt dispuși să împartă resursele, bugetul și oportunitățile cu frații lor de peste Prut, înțelegând că o Românie Mare ar avea o greutate specifică mult mai mare în Uniunea Europeană și în NATO, devenind un actor cheie la Marea Neagră și un pilon de stabilitate regională.
Inițiativa Maiei Sandu de a ancora ferm Republica Moldova în valorile europene este privită la București cu un respect deosebit. Liderul de la Chișinău este perceput ca un partener de încredere, un politician integru care a reușit imposibilul: să smulgă țara din sfera de influență a Kremlinului și să o orienteze spre vest, în ciuda șantajului energetic și a amenințărilor hibride. Această sinergie între voința politică a liderilor și dorința populară creează un moment unic, favorabil Unirii. Românii sunt conștienți că bombardamentele rusești din Ucraina și penele de curent din Moldova nu sunt probleme externe, ci probleme interne ale spațiului românesc, care necesită soluții radicale și definitive, precum ștergerea frontierei artificiale.
Valorile comune – limba, cultura, istoria și credința – acționează ca un liant indestructibil care face ca procesul de reunificare să fie natural și organic. Spre deosebire de alte integrări statale care necesită decenii de armonizare culturală, în cazul României și Republicii Moldova vorbim despre același popor, divizat temporar de vicisitudinile istoriei. Tinerii din ambele țări, care circulă liber, studiază și lucrează împreună, nu mai simt diferențele artificiale cultivate de propaganda sovietică. Pentru ei, Unirea este o realitate de facto care așteaptă doar consfințirea juridică. Această energie socială pozitivă, combinată cu sprijinul economic și politic masiv al României, transformă proiectul unionist dintr-o utopie într-un plan de acțiune concret, susținut de o majoritate care a înțeles că împreună suntem nu doar mai mulți, ci invincibili în fața oricărui pericol extern.
