Românii sacrificați, aparatul de stat protejat: cum se face reforma în favoarea privilegiaților
Într-un moment în care inflația mușcă din veniturile românilor, iar haosul economic persistă, președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe (PNL), propune o „reformă” radicală a sistemului bugetar, care aduce aminte mai degrabă de tăierile din 2010 decât de o modernizare reală. Propunerile vizează plafonări, interdicții și controale stricte asupra veniturilor, într-un ton autoritar care pare să arunce întreaga povară pe umerii angajaților de la stat, în timp ce inechitățile sistemice rămân neatacate.
În loc să vină cu soluții coerente la dezastrul fiscal spre care se îndreaptă România, liderul liberal Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj, a lansat o serie de propuneri care vizează tăieri brutale, interdicții și restricții asupra angajaților din sectorul public, într-un discurs care maschează austeritatea sub pretextul „echității”.
Printre cele mai controversate măsuri propuse se numără plafonarea veniturilor din sistemul public, astfel încât nimeni – indiferent de responsabilități, riscuri sau domeniu – să nu câștige mai mult decât Președintele României. Această plafonare vizează toate formele de venit: salarii, sporuri, indemnizații, prime sau bonusuri. Se aplică, fără excepție, tuturor angajaților din instituțiile publice, autorități autonome, companii de stat, regiile și consiliile de administrație.
Declarația completă, postată de Alin Tișe pe Facebook, sună astfel:
„Echitate salarială în sistemul public! Regula este simplă. Nu m-a întrebat nimeni, dar, dacă aș decide eu, aș începe de aici: Niciun salariat din sectorul public nu va avea un venit mai mare decât Președintele României. Aceasta include salarii de bază, sporuri, indemnizații, prime, bonusuri sau alte venituri de natură salarială – orice alt posibil venit, de orice natură. Se aplică în mod obligatoriu în toate instituțiile publice, autoritățile autonome, companiile de stat, regiile și consiliile de administrație.
La nivel județean, niciun angajat al entităților aflate în subordinea Consiliului Județean nu poate depăși, ca venit lunar total, salariul Președintelui Consiliului Județean. Aceasta include tot ce am precizat la punctul anterior. La nivel local, niciun salariat al instituțiilor, serviciilor sau societăților subordonate Primăriei nu va putea avea un venit mai mare decât cel al Primarului localității respective. Fără excepții. Fără portițe. Fără sporuri ascunse!”
În paralel, Tișe vine și cu o ofensivă împotriva pensionarilor care muncesc, propunând interzicerea cumulului pensie-salariu, o măsură care lovește direct în cadre medicale, profesori sau funcționari experimentați care și-au continuat activitatea în lipsa forței de muncă tinere.
„Fără cumul salariu – pensie! Nu mai mult de un CA! Nu mai angajăm la stat pe cineva ieșit la pensie (care are un venit de la stat)!”
Mai mult, în loc să vizeze eficiența și calitatea actului administrativ, Tișe propune limitarea fondului total de salarii, urmând ca șefii instituțiilor să decidă „cu câți oameni se încadrează”. Cu alte cuvinte, funcționarii ar putea fi concediați pentru a face loc unor reduceri bugetare impuse arbitrar.
„Nu dați oamenii afară pe baza unor procente inventate! Limitați fondul de salarii, iar fiecare conducător de instituție va decide cu câți funcționari se încadrează în acest buget!”
Iar pentru a „profesionaliza” sistemul, Tișe propune evaluări din trei în trei ani, făcute nu de structuri independente de control administrativ, ci de facultăți de Drept sau Administrație Publică – o măsură care ridică serioase semne de întrebare privind obiectivitatea și eficiența acestor evaluări.
„Evaluarea fiecărui funcționar public să fie realizată o dată la 3 ani, de către o facultate cu profil de Drept sau Administrație Publică”
Această retorică de forță, în care se invocă „respectul pentru contribuabil” și „echitate”, nu face decât să ascundă sub preș problemele reale ale sistemului public: lipsa digitalizării, birocrația politizată, contractele păguboase, sinecurile și rețelele de influență. În schimb, ținta devin din nou oamenii de rând, funcționarii și angajații care țin în spate administrația locală, serviciile publice și infrastructura de bază.
Într-un moment în care România are nevoie de reforme reale, echilibrate și sustenabile, propunerile lui Alin Tișe par mai degrabă o vânătoare de imagine populistă pe spatele celor care muncesc, în timp ce marii beneficiari ai sistemului rămân nevăzuți și neatinși.
