În timp ce în țările din zona euro dobânzile la credite ipotecare se situează între 3 și 4%, în România ele depășesc frecvent 9-10%. Practic, pentru același apartament, o familie românească ajunge să plătească dublu față de o familie din Franța, Germania sau Polonia. Acest dezechilibru uriaș nu este întâmplător, ci rezultatul direct al politicilor monetare impuse de Banca Națională și al lipsei de concurență reală între băncile comerciale.
Dobânzile mari nu doar că fac locuințele inaccesibile pentru tineri, ci distrug puterea de cumpărare a întregii populații. După plata ratei lunare, familiilor nu le mai rămân bani pentru nevoile de bază: hrană, îmbrăcăminte, educație sau transport. Iar fără consum intern, economia se blochează. România a devenit astfel o țară în care munca cinstită nu mai asigură un trai decent, iar sistemul bancar trăiește pe spinarea celor care muncesc.
La nivel tehnic, costul real al unui credit este determinat de indicele ROBOR sau IRCC, ambele menținute artificial la cote înalte. Băncile profită din plin, aplicând marje de dobândă uriașe, în timp ce BNR pretinde că „stabilitatea financiară” este mai importantă decât nivelul de trai al cetățenilor. Rezultatul este vizibil: România are printre cele mai scumpe credite din Uniunea Europeană și una dintre cele mai slabe rate de economisire.
Această politică a dobânzilor înalte are un efect în lanț. Costurile mari ale creditelor pentru companii limitează investițiile, reduc numărul locurilor de muncă și blochează dezvoltarea. Statul român, în loc să intervină pentru a stimula accesul la finanțare, preferă să împrumute el însuși la dobânzi uriașe, concurând cu mediul privat. Practic, economia este sufocată de propriul sistem financiar.
Dacă România ar alinia dobânzile la media europeană, milioane de oameni ar avea șansa unei vieți normale. Rate mai mici ar însemna mai mult consum, investiții mai mari, creștere economică și, în final, o țară mai prosperă. Dar până când Banca Națională va continua să protejeze băncile în locul cetățenilor, românii vor plăti dublu — și pentru locuințe, și pentru viitorul lor.
