Românii din comunitățile istorice, în pericol de a-și pierde identitatea. Statul român este condus de o clasă politică iresponsabilă

Situația românilor din afara granițelor este deosebit de gravă pentru că nu li se respectă dreptul la identitate, nu au școli și mass-media în limba română, iar statul român asistă pasiv la ceea ce se întâmplă în comunitățile istorice, dar și în diaspora.

„Statul român este un stat care și-a uitat copiii, un stat ticălos, condus de o clasă politică iresponsabilă, care trebuie să dispară cât mai rapid pentru că altfel dispare statul. Clasa politică mănâncă din statul ăsta, din România, în fiecare zi. În fiecare zi, România dispare câte un pic, mâncată de această clasă politică, care este ticăloasă și nu vede interesale naționale românești”, a declarat Eugen Popescu, director al Centrului Român de Studii și Strategii din cadrul Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni în cadrul emisiunii Obiectiv România.

Cine sunt românii de pretutindeni?

Sub sintagma „românii de pretutindeni” intră două blocuri mari de români afara frontierelor actuale ale României: pe de o parte, comunitățile istorice – românii care sunt autohtoni în state în care locuiesc, pe de altă parte, dispora românească, români care au plecat de aici sau din zonele locuite de români din alte state în Occident pentru o viață mai bună, din motive economice sau, dacă vorbim de diaspora mai veche, din motive politice, explică Eugen Popescu.

În comunitățile istorice locuiesc câteva milioane de români, care nu sunt apărați sau sprijiniți de autoritățile statului român. Aceștia nu au acces la școli ca să învețe în limba maternă, nu au presă în limba română și, în unele zone, până de curând nu aveau nici măcar biserici.

Din punct de vedere numeric, cea mai cea mai importantă comunitate este dincolo de Prut, „unde nu putem vorbi de o minoritate românească, ci de o majoritate românească. Avem 3 milioane de români basarabeni, pe care sperăm să îi avem cât mai curând acasă. Reunirea celor două state românești este un proiect politic ce ar trebuie să fie asumat de întreaga clasă politică de la București”, subliniază directorul Centrului Român de Studii și Strategii.

Apoi, în partea estică, sunt românii din Ucraina – jumătate de milion de români – din Sudul Basarabiei și din Nordul Bucovinei și Herța. „Mai sunt și cei din Maramureșul istoric. Românii din Ucraina se confruntă cu o situație dificilă, statul ucrainean în ultima perioadă a început să introducă un pachet legislativ care să le diminueze din drepturi și care să îi asimileze. De exemplu, Legea învățământului dată de curând de Kiev și care practic duce la eliminarea școlilor românești. Limitarea drastică a elevilor români să învețe limba română. Atunci când s-a format statul ucrainean, noi aveam în Sudul Basarabiei 19 școli cu predare în limba română. Dintre acestea, 17 au fost desființate. În plus, imediat după semnarea Acordului de vecinătate cu România (1997), Ucraina a inventat o așa-numită minoritate moldovenească în Ucraina, încercând să despartă comunitatea românească în două, o aberație stalinistă. Sperăm ca diplomația română să o sancționeze ca atare”, explică Popescu.

Nici românii din Ungaria și Bulgaria nu sunt într-o situație mai fericită. În Ungaria, cei 150 000 de români au fost asimilați „metodic”, iar astăzi au mai rămas doar câteva mii, dintre care foarte puțini mai vorbesc românește. „Din păcate, statul român nu face nici cele mai potrivite demersuri pentru recuperea moștenirii Gojdu, ce valorează aproximativ 3 miliarde de euro, care era destinată tinerilor români din Transilvania și Ungaria. Ungaria a profitat de slăbicunea statului român și a înstrăinat o parte din moștenirea Gojdu”, preciează expertul în problematica românilor de pretutindeni.

În Serbia regăsim aceeași situație. Aici sunt două comunități românești importante, în Voivodina și în Valea Timocului – unde, românii (vlahii) sunt majoritari în 154 de localități. Nu au școli și nici presă în limba română. Bisericile românești au fost dărâmate de autoritățile sârbe, dar, din fericire, prin străduințele Părintelui Bojan Aleksandrovici s-a reușit să se reconstruiască câteva biserici în satele românești, cum este cea de la Malainița. În Bulgaria, cei 160 000 de români autohtoni, se află în aceeași situație, deși este vorbim de un stat membru UE, care ar trebui să respecte drepturile minorităților naționale de pe teritoriul său.

Ce se întâmplă cu românii din diaspora?

Pe de altă parte, românii diaspora se confruntă cu alte probleme. În cazula acestora, „nu are cine să le apere dreptul muncii, dar ei au nevoie de instituții culturale și școli, așa cum face China, Liban, Franța etc. Având jumătate de milion în Italia să nu te duci să faci două licee românești, unul Roma și altul la Milano? De ce nu se implică România? Ori lipsă de profesionalism, ori lipsă de patriotism”, conchide Popescu.

Centrul Român de Studii și Strategii din cadrul Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni (FNRP) are o activitate permanentă în comunitățile românești istorice din Serbia, Ucraina, Bulgaria, Albania și, în scurt timp, proiectelor se vor extinde și în comunitățile din Macedonia și Grecia.

Urmăriți emisiunea integral: